Cum ne credem şi cum suntem de fapt… Cum e distribuită puterea la noi? Cât de religioşi ne credem şi cât suntem în realitate…?! Cât de masculini, servili, liberi sau ospitalieri ne credem?
Decanul Facultăţii de Psihologie al UBB, Daniel David, a susţinut nu demult la Bistriţa o savuroasă conferinţă. A vorbit atunci despre „Psihologia Poporului Român”. Este lucrarea sa de anvergură lansată în urmă cu trei ani, care are în spate o muncă de cercetare de un deceniu.
A vorbit şi despre cele câteva atribute socio-culturale care ne definesc. Dar care nu sunt bătute în cuie. Sunt definite statistic, dar nu se transmit genetic. Cele mai multe atribute de acest tip au o componentă educaţională şi socială foarte puternică. Astfel încât ele se pot schimba odată cu generaţiile şi intervenţiile educaţionale pe care le facem – a spus Daniel David.
Se ia în calcul şi gradul de religiozitate: suntem sau nu suntem religioşi…?
„Am avut multe dezbateri şi discuţii cu oameni ai bisericii. Sunt foarte bucuroşi pentru că românii au printre cele mai ridicate scoruri atunci când vine vorba de gradul de religiozitate în Europa… Dar ştim, în acelaşi timp, că un creştin de-al nostru nu are nicio problemă când iese de la biserică să dea o raită şi pe la astrologi, vrăjitori şi alţii care se ocupă de magia albă… Ori un bun creştin nu ar trebui să aibă treabă cu ghicitorii în stele sau prezicătorii…”, a afirmat profesorul Daniel David.
De aceea am impresia că religiozitatea noastră este adesea superstiţie, nu religiozitate în sensul oferit de teologie. De aceea, dincolo de etapa de evanghelizare, oamenii ar trebui să intre puţin şi în catehism. Să înţeleagă unele lucruri pentru a fi cu adevărat religioşi. Avem un scor ridicat la religiozitate, dar conţinutul nu este tocmai satisfăcător… Iar biserica are de lucru dacă doreşte ca acest procent ridicat de religiozitate să aibă cu adevărat consistenţă în mintea oamenilor…
Cum suntem în realitate şi cum am vrea să fim?
Este o diferenţă fundamentală – a mai subliniat Daniel David: „De fapt noi ne definim aşa cum am vrea să fim uneori sau cum ne credem… Poţi să te crezi creativ, dar asta nu înseamnă că şi eşti. Este o mare confuzie între cum credem sau cum am vrea să fim şi cum suntem în realitate… Dacă ajungi să te crezi aşa cum nu eşti – ai o problemă. Pentru că nu mai reuşeşti să te dezvolţi…”, a avertizat prof. Daniel David.
Dacă noi ne credem ospitalieri, dar în realitate nu suntem chiar aşa, nici nu mai încercăm să ne dezvoltăm ospitalitatea. Dar dacă am înţelege că ne credem ospitalieri şi suntem totodată conştienţi că mai avem de lucru – atunci am introduce ospitalitatea ca valoare în modelul nostru cultural ideal. Am putea s-o predăm în şcoală. Am stabili că ea trebuie să existe între valorile pe care copiii trebuie să şi le asume în clasele I-IV. „Şi atunci anumite teme, discuţii, exerciţii ar fi legate de cum să fim mai ospitalieri…”, a mai spus Daniel David.
Cu alte cuvinte, diferenţa este nu importantă, ci fundamentală. Pentru că apar confuzii… „Dacă pentru mine creativitatea este o valoare, îmi pun problema cum pot s-o dezvolt. Altfel, dacă eu mă cred creativ, dar nu sunt, rămân doar cu ideea”, a mai spus Daniel David.
Cum ar veni, am avea nevoie de teste şi evaluări serioase care să ne demonstreze cum suntem. Ne-ar prinde bine măsurători cu teste psihologice obiective care transcend părerea individuală. „Altfel ne batem în păreri. Şi câştigă cine strigă mai tare sau cine se află în poziţie de putere…”, a conchis Daniel David.
