Aproape două mii de bistrițeni s-au strâns ieri seară pe pietonalul Liviu Rebreanu, urmărind cu sufletul la gură meciul de fotbal disputat de România și Belgia, la Euro 2024. Din păcate, prea amețiți de laurii victoriei precedente, am fost înfrânți. Am pierdut admirabil…
Campionatul European de Fotbal EURO 2024 s-a simțit altfel la Bistrița, ieri seară… Vreo două mii de bistrițeni s-au adunat în centrul orașului – urmărind cu sufletul la gură încleștarea între fotbaliștii belgieni și cei români… Neputința celor din urmă, lipsa de inspirație, ocaziile ratate sau lipsa de vlagă în fața porții. Furia, determinarea și agresivitatea belgienilor care au înscris două goluri,..
Explicația antrenorului care a făcut apel la solidaritate – mizând, matematic, pe șansa meciului de săptămâna viitoare…
Totuși, pentru că cineva și-a dorit să trăim împreună fie ce-o fi – victorie sau înfrângere – bistrițenii au avut ocazia să iasă ieri seară în centrul orașului.
Au oftat, au sărit în picioare emoționați, s-au privit uluiți. Au scandat numele țării, au sperat, și-au dorit din răsputeri, de pe mergine, ce-i drept, victoria. Ba au și spart sticle trântindu-le cu ciudă de caldarâm – zadarnic încercând să invoce norocul providențial…
În final, ușor dezamăgiți, dar fără să îndrăznească să exprime prea apăsat dezamăgirea – s-au întors nedumeriți spre casele lor… În dulcele & clasicul stil mioritic, am pierdut admirabil…
Am eșuat, dar cât de minunată a fost înfrângerea…!
Întregul centru a fost, orișicât, un spectacol admirabil. Inima orașului a părut că pulsează tainic la unison. Vorba unui filosof pasionat de fotbalitatea fenomenului: nu mă interesează că au câștigat fotbaliștii din Belgia, din start – a priori – țin cu cei învinși…
În primul rând, felicitări inițiatorilor pentru amplasarea ecranului în zona de Pietonal! (dar sunt convins că există printre noi, cuvântătoare libere, zilnic numărători din 2 în 2 de 8 voturi care, pentru înfrângerea de ieri, aruncă vina pe noul primar al Bistriței…🙂 ) Deși campionatele astea sunt scenele lor de consacrare, impresia mea e că jucătorii români sunt tributari conservatorismului neaoș, respectă fără rezerve indicațiile famigliei Iordănescu și se complac în etichetări gazetărești de tipul clișeului învechit „Am jucat ca niciodată și-am pierdut ca-ntotdeauna!”. Pe scurt, îngrămădirea disperată în jumătatea noastră de teren, degajările de tip „Bufa-bufa și la gară!” și alte metehne păguboase cu care iconograful Puiu și căposul Edy ne-au obișnuit, mai ales, în meciurile cu miză. Din nefericire, tricolorii ne-au reamintim că în sportul colectiv, și mai ales la fotbal!, totul merge perfect până când intră și echipa adversă pe teren. Nici nu se uscase saliva pe anciile tromboanelor din orchestră, abia ce se terminase de intonat imnul de stat, că belgienii, care nu-și (mai) permit nici greșeli și nici eșecuri, conduceau deja cu 1 – 0. Exact cum declara Mike Tyson – „Toată lumea are un plan până ce primește un pumn în gură.” Nu vom afla niciodată care a fost planul lui Iordănescu Jr. până la primirea golului. Una peste alta, dacă miercuri nu vom confirma cu Slovacia, partida cu Ucraina va rămâne o întâmplare fericită pentru generația actuală, o nimereală care, însă, va fi pomenită în buclă aidoma acelui vlăguit 7 mai din 1986.