Un om de afaceri temerar (sau poate de-a dreptul vizionar) și-a închipuit că zona industrială din Bistrița merită să fie nu doar atractivă și productivă. Ci și exotică. Așa că undeva pe strada Mușcatei, printre fabrici și uzine, companii și ateliere – au răsărit, nu știm exact când – doi palmieri.
I-am revăzut zilele trecute. Zgribuliți. Tremurând și parcă blestemându-și zilele printre fulgii de zăpadă care cădeau agale din văzduh. Dârdâind la cele – 4, –5 grade de dimineață.
Ce-o fi în mintea lor, în trunchiurile lor chircite de frig…? Unul dintre palmieri și-a îngălbenit îngrijorător frunzele. Acum atârnă lungi și tăioase ca niște lame obosite…
Cineva s-a gândit totuși că merită și palmierii o minimă atenție. Așa că i-a înfășurat strategic într-un fel de celofan, pe post de palton sau pătură. Ceva, orice, care să le țină de cald în orășelul nostru medieval și aproape polar din care iarna nu se mai dă dusă…
