Cine trece Valea Jelnei – peste pod, cotind apoi spre Strada Dâmbului – măcinat de curiozitatea de a afla pe unde își petrec veacul liceenii pasionați de ciclism din Bistrița – va avea surpriza să descopere un strașnic colț de rai…!
Trebuie să treci mai întâi de primele vile care îți trag arogant cu ochiul. Apoi depășești cu grijă casele parcă decupate dintr-un film de demult. Nu cumva să le trezești din visul lor străvechi. Lași în urmă și bizara instalație amplasată deasupra sticlei de plastic – o antenă parcă pregătită să capteze energii și informații secrete dinspre zările nu neapărat albastre…
Și admiri în voie geaca de motociclist terfelită în noroi – carbonizată și agățată pe un stâlp, încremenită într-o expresie a deznădejdii. A înfrângerii. Sau poate, mai degrabă, a nepăsării…?
Orișicât, în câțiva zeci de metri, tot urcând drumeagul cu răbdare, ajungi și la panoul care te informează ce animale / copaci trăiesc aici.
Cu un strop de noroc, poți să surprinzi câte-o veveriță zburând – fără jenă – dintr-un copac în altul… Sau un arici respirând liniștit, cufundat în somn, ignorând vocile șoptite din jur.
De-acum ești între brazi: nu trebuie decât să-i privești cu atenție, să respiri adânc și să te lași invadat de liniștea lor:
