Timp de zeci de ani, în Rusu Bârgăului, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, prăznuită pe 15 august, avea o semnificație specială. Sătenii de pe toată Valea Bârgăului se adunau la slujbă și la mesele festive din casele localnicilor, savurând ardeii umpluți – simbolul zilei.

După masă, avea loc un joc popular în sat, care dura până dimineața. Din păcate, obiceiul s-a pierdut în ultimii ani. A rămas doar amintirea acestei tradiții.

„De Sfântă Mărie mergem în Rus la praznic…!” Erau cuvintele care se auzeau în casele bârgăuanilor, în apropiere de Sfântă Marie.

Deși biserica din Rusu Bârgăului are hramului sfântului Nicolae, în urmă cu multe decenii biserica s-a sfințit pentru prima dată într-o zi de 15 august. De atunci a rămas tradiția ca în fiecare an, această zi să aibă o semnificație aparte. Praznicul de Sfânta Maria Mare din Rus a unit zeci de ani toată valea Bârgăului.

Ioana Matei, din Rusu Bârgăului, a participat ani de zile la această tradiție.

„Era cea mai faină zi din an. În dimineața zilei de 15 august pe toate străzile satului nostru era plin de oameni de pe toată valea. Doar căruțe cu cai și oameni vedeai. Pe atunci nu erau mașini… Mergeam la biserică cu toții de dimineață. Slujba în acea zi se simțea altfel, era săvârșită de un sobor mare de preoți. Iar mai apoi ne adunam laolaltă acasă, cu invitații.

Fiecare familie din sat aștepta oaspeți din celelalte sate de pe Valea Bârgăului. Dar și cei care nu aveau cunoștințe în Rus, erau chemați de săteni la masa de după biserică. Nu rămânea niciunul pe dinafară…”, își amintește Ioana Matei.

Pregătirile începeau cu câteva zile înainte. „Ne strângeam toate femeile satului la o vecină care avea cuptor și așteptam una după cealaltă să coacem cozonaci. Însă, cireașa de pe tort erau ardeii umpluți. Ardeii „rusencelor” erau renumiți și erau simbolul acestei sărbători”, ne-a mai povestit femeia.

Ziua de 15 august nu se termina după savurarea „vestiților ardei”. După masă, în sat se adunau localnicii la cel mai mare joc al anului. Ioana Matei ne-a dezvăluit din magia și bucuria după-amiezelor de 15 august, de pe vremuri. „După ce terminam de mâncat bunătățile pregătite cu atâta drag de fiecare familie, mergeam cu toții în spatele căminului cultural. La „joc în sat”. De ce în spatele căminului? Pentru că nu încăpeam în cămin, atâta lume era. Ceterașii veseleau oamenii până dimineața următoare. Nu-ți mai venea să pleci de acolo…”

Din păcate, în ultimii ani obiceiul s-a pierdut. A rămas în urma lui doar amintirea vremurilor în care oamenii nu mai încăpeau nici în case, nici în căminul cultural…