,Îmbucură-te, om bun,/ C-am ajuns sfântul Crăciun! s-a intitulat șezătoarea-eveniment pusă la cale de elevii clasei a II-a F, de la Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița. S-a întâmplat la Centrul Cultural Dacia. Iar profesoarele pentru învățământ primar Maria Ureche și Florina Vlașin alături de elevii lor, au scos la lumină tradiții și obiceiuri unice care ne reamintesc de vorbele lui Lucian Blaga: ,,Veșnicia s-a născut la sat”.
Pe valea Bistriței, între munți
Tot ardeleanu’ cântă.
Pe valea Bistriței, între munți
Casele-s mândru gătate:
Cu masa-ntinsă,
Cu făclia aprinsă.
Pe valea Bistriței, între munți
Tradițiile și obiceiurile moștenite
Cu sfințenie-s împlinite!
Atmosfera de odinioară a fost surprinsă în dansul fetelor și chematul feciorilor la șezătoare. Pe vremuri, se practica obiceiul ,,Datul cu sâta”. Două fete rostogoleau sâta de cernut făina în timp ce strigau numele unor feciori din sat. Ceata de flăcăi – venită de peste văi – le adresa gazdelor o urare la fereastră. Abia apoi erau primiți în șezătoare.
În asemenea șezători fetele din sat toarceau lâna, croșetau, coseaua, ciucureau cătrințele, curățau porumbul. Se cânta, se rosteau balade, ghicitori, cimilituri sau zicale. Se întâmplau și felurite jocuri colective. Pe lângă poveștile despre viața satului, întâmplările din localitate, snoavele cu Păcală și Tândală, femeile ajungeau până în punctul de a hotărî cine cu cine se căsătorește. Se întâmpla în cadrul unui alt obicei savuros – jocul Vergelelor.
Noutățile din comunitate erau spuse prin grai viu în cadrul șezătorii (,,se mărită fata popii și musai om mere la nuntă să ne dea popa canone mai puțâne la spovedit”).
Cununa grâului – un alt obicei agrar, practicat la sfârșitul secerișului, avea drept scop să asigure rodnicia pământului. Ceremonialul cununii evocă momentul în care alaiul, compus din fete și feciori care au ajutat la recoltat, ajunge la casa gazdei. Pe tot parcursul drumului fetele cântă Cântecul cununii. Oaspeții sunt aşteptați de gospodari cu masa pusă. Gazda ia cununa şi o păstrează până la următorul semănat, oferindu-le masă celor care au luat parte la secerat, petrecere și joc. O frumoasă învârtită punctează finalul acestui obicei străbun pe care-l mai întâlnim rar în satele noastre transilvănene.
„Tradiția adevărată e singura merinde sufletească”, afirma Liviu Rebreanu. Iar aceste cuvinte dezvăluie lumea autentică și viața tihnită a țăranul românul care își traversa destinul demn, cumpătat, însoțit de tradiții și obiceiuri menite să ofere sens unor întâmplări sau momente din viața lor.
Dansul Socăcițelor, un obicei practicat la nunțile de altădată, pe vremuri organizate în aer liber cu mâncare pregătită de socăcițele satului – a fost și el jucat de elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1. Au ieșit în evidență frumoasele costume tradiționale românești cu care erau gătite fetele. Pe lângă strigătura și jocul socăcițelor, atmosfera de poveste presărată cu veselie și bună dispoziție a fost susținută și de invitata specială, cântăreața de muzică populară Violeta Todoran. Ea a încântat publicul cu o colindă veche ,,La tăt omu de Crăciun”.
„Nașterea Domnului, sărbătorile de iarnă reprezintă o perioadă cu încărcătură și semnificații aparte pentru creștinii ortodocși.
Este o perioadă de conectare, liniște rodnică și potrivită pentru a insufla copiilor dragostea pentru tradiții. În mijlocul satului regăsim tradiții valoroase. Primenitul caselor, bradul de Crăciun, Capra, Plugușorul și clinchetul colindelor care ajung în casele fiecărui român în această tainică perioadă.
Ne bucurăm de fiecare dată când părinții, alături de noi, cadrele didactice, știu să așeze colindul în rădăcina ființei copiilor… să-l ducem mai departe! Suntem protagoniștii acestei povești de iarnă! Să trăim cu rost, să scoatem din lada de zestre toate obiceiurile și tradițiile transmise din generație în generație, să le cinstim și să le practicăm cu bucurie pentru a păstra viu suflul românesc”, au transmis profesoarele pentru învățământ primar Maria Ureche și Florina Vlașin.
