În dimensiunile reduse ale realității bistrițene, ne lovim în fiecare zi de câteva aspecte fără de care viața ar fi la fel de mizeră ori fericită, depinde de perspectiva subiectivă a fiecăruia. Fără de care viața și-ar urma cursul dat de Dumnezeu în mod natural, fără niciun fel de artificiu de amplificare.
Ne lovim în fiecare zi de un val de ură care anulează calitățile umane pentru care, înainte, erai spulberat de societatea care avea bolile ei, dar nu atât de cronicizate cum s-au ajuns să fie în acest moment. Când comportamentul grobian, inadecvat, de huligan era promovat într-un anumit loc, de rușine ori de teamă te debarasai de acel spațiu și nu voiai să mai întreții vreo relație umană cu persoana care a săvârșit acțiunile îndoielnice.
Acum, însă, după secole de evoluție și într-o plină eră digitală, am ajuns în postura de a judeca, de a cârti și de-a face un caz din absolut orice, chiar dacă nu ne afectează și indiferent dacă acțiunile respective ar conta sub vreo formă.
Politicienii au aplicat în mod rațional o regulă nescrisă de destabilizare a adversarului, adică presa, prin două directive clarificate de-a lungul timpului pentru public, însă schimonosite de interesele putrezilor care nu au avut niciodată curajul de a-și asuma când greșesc ori când sunt într-o culpă. Prima tehnică este cea a diversiunii și de destabilizare a martorului, momentul în care un politician crează un scandal artificial în care este implicat un reprezentant al presei. Dacă se poate, să fie unul de notorietate, în așa fel încât reacția sa să se viralizeze și, așa cum ar fi de așteptat, să fie culese impresii pozitive și negative, dar cu o influențare clară de dinainte asupra publicului de către caracatița politică, jurnalistul ajunge să fie făcut praf și pulbere de către cel care ar trebui să îi fie recunoscător pentru serviciul pe care îl aduce comunității. Haideți să traducem totul cu o altă meserie, ca să reușim să ne dăm seama de gravitatea problemei:
O echipă de pompieri ajung la cazul unui incendiu care se întinde la două niveluri, iar parterul este singurul etaj care încă nu a fost cuprins de flăcări. Nimeni nu știe al cui este imobilul în afară de un singur om: comandantul intervenției. În timpul intervenției, forțele sunt direcționate prin ordin către încărcarea suprafețelor afectate de incendiu cu apă, chiar dacă parterul poate fi salvat împreună cu primul etaj dacă se verifică modalitatea de a stinge incendiul rând pe rând, cu sacrificiul unui etaj. Datorită ordinului, atât cele două etaje cât și parterul se prăbușesc sub greutatea tonelor de litri de apă care au fost aruncate asupra focului fără nicio noimă. Ulterior, pompierii ajung subiectul discuției referitor la profesionalismul lor de către cei afectați direct de incendiu, proprietarii și vecinii lor, chiar dacă intenția lor a fost una deosebit de bună, iar în fond își exercitau obligațiile din fișa postului. Traduceți fiecare acest text cu subiectul nostru și puteți ușor observa cum orice jurnalist incomod poate să ajungă ținta unor atacuri virulente din partea unor actori politici fără scrupule, chiar dacă își exercită meseria sub presiune, stres și sub îndrumarea Codului Deontologic Unic. Inclusiv se “ard” etapele unde jurnalistul este consiliat și consiliază la rându-i un avocat ori o casă de avocatură, ca cititorul sau receptorul mesajului să nu aibă parte de o acțiune denigratoare la adresa subiectului jurnalistului. După ce animalul politic și-a atins acest scop meschin și a realizat o diversiune pentru a nu i se mai reproșa lipsa de calificare la locul de muncă sau problemele din justiție, ochii sunt ațintiți asupra jurnalistului sau, generic, presei, cu sloganul de: A FOST PLĂTIT DE X (partid) SĂ MĂ DENIGREZE!
Haideți să continuăm discuția și despre plata anumitor instituții, partide politice sau alte formațiuni care își au resursa financiară la stat, care virează ulterior sume de bani presei pentru diseminarea unor informații care fac parte din comunicarea publică. În primul rând, instituțiile NU sunt obligate să încheie contracte cu societățile private sub care se dezvoltă anumite produse media. În schimb însă, toate proiectele obținute de către instituții au clauză contractuală de promovare a realizării obiectivelor în presă! Acest aspect se săvârșește de către societatea economică sub forma unui contract în contravaloarea unei sume virate de instituție/partid pentru SPAȚIU PUBLICITAR. Însă acest lucru este diferit înțeles de către politicienii care, împinși de creiere minuscule, ajung să intre în conflicte cu jurnaliștii sau cu reprezentanții societăților comerciale cu care au avut o relație contractuală, pentru că i-au criticat. Nu disting, din păcate, serviciul publicitar de opinie sau, în fond, direcția editorială a unui ziar, redacție radio, TV ori un online. Un politician sau un partid ajunge să emită anumite pretenții pentru că prin plata serviciilor de publicitate, indiferent de sume, se așteaptă ca jurnalistul sau jurnaliștii să se cenzureze în umbra banilor lui. Ceea ce este total fals când jurnalistul își știe munca și independența sa editorială adoptată de către redactorii șefi și conducere. O publicație sau opinia unui jurnalist NU poate să fie în veci cumpărată de către vreun politician, ci i se oferă anumite servicii pentru care acesta plătește; nu din buzunarul său, în orice caz și spre informarea unui public țintă, ales de cel care achită acel serviciu.
Cele două “atuuri” pe care le are un politician care tinde să fie prohibitiv între coloana vertebrală a unei redacții și spațiul pe care îl cumpără pentru publicitate, determină opinia publică să fie reactivă sau chiar să intre în spațiul de hate al politicianului fără să își dea seama că acesta instigă populația tocmai împotriva celui care îi apără de sine. S-a observat destul de bine că acest val s-a creat după 2020, adică după începutul pandemiei si a fost întreținut consecvent înainte și după alegerile Prezidențiale din 2024, momentele în care presa a avut cel mai mult de suferit, fiind atacată în special de politicienii care fac parte dintr-o zonă a politicii extremă, mecanizată, dovedită că a avut influența unei forțe statale externă, precum Federația Rusă.
În fapt, stimabile cititor, ar trebui să fii atent la următorul lucru: Să te gândești DE CE un politician îți spune că un jurnalist este “plătit” de partide ca să fie el atacat în momentul în care spune adevărul despre politicianul în sine. Să analizezi momentele în care jurnaliștii sunt atacați de către politicieni! Să observi cum, pentru reducerea la tăcere, se duc presiuni din toate direcțiile ca acel jurnalist să fie sancționat. Iar mai apoi, să te bucuri, dragă cititor, că inclusiv acest material îl poți citi fără să achiți un leu. În fond și la urma urmei, un cetățean liber se va baza pe informațiile din media și va fi influențat să gândească în funcție de cum i se spune, chiar dacă această luptă dusă cu subconștientul este împotriva omului, în timp ce un politician se va baza pe un singur principiu, în special când este meticulos, cu apetență politică deosebită: Vă pup pe toți!
Semnat, Iuda.
