Inaugurat acum mai puțin de un an, părculețul de pe strada Năsăudului, care a venit la pachet cu noua parcare din spatele blocului turn, pare neîncăpător pentru copiii din zonă, de toate vârstele. Un „refugiu” pentru copii, o teroare pentru locatari care nu mai au liniște din cauza tinerilor care bat mingea și strigă cât îi țin plămânii.
Ora 19:30 – părculețul de pe strada Năsăudului, din spatele blocului turn care însoțește parcarea etajată amenajată acolo, a devenit un furnicar odată ce aerul a devenit mai respirabil.
Copiii de toate vârstele și-au găsit un refugiu în părculețul care are o zonă dedicată celor mai mici, băncuțe și un teren de baschet gândit să îi țină ocupați pe adolescenții care nu prea au alternative de petrecere a timpului liber în Bistrița.
„Nu noi, doamna!”
La nici un an de la inaugurare, părculețul a fost deja vandalizat: gardul abia se mai ține, din cauza faptului că este „sărit” zilnic de copiii cărora le e lene să-l înconjoare până la intrare, pe jos s-a format un covor de coji de semințe, iar plasa de la terenul de baschet are numeroase găuri, deși există o ușă pentru intrare, care nu este niciodată închisă.
„Nu noi, doamna! Alții, noi ne jucăm frumos! Au fost alții care au stricat pe aici”, spun în cor tinerii care joacă tenis cu piciorul pe teren și din când în când mai strigă cât îi țin plămânii unii la alții. Recunosc însă că gălăgia este o problemă, fiind alungați de polițiștii locali de mai multe ori.
Cei mai mici care nu au loc pe teren, dar ar juca și ei tenis cu piciorul încearcă să se descurce în zona pentru copii mai mici, cu toate riscurile…
„Dacă mai dați o singură dată cu mingea, o sparg!”, spune un părinte care încearcă să-și protejeze fetița de doar câțiva anișori de o minge care era cât pe ce să o lovească.
Parcul este amenajat foarte aproape de bloc, cel de baschet fiind practic aproape lipit de blocul cu 10-11 etaje. Municipalitatea a încercat să protejeze geamurile celor care locuiesc acolo cu plase care să oprească mingile, însă este clar că cei care au apartamentele acolo nu au liniște de la ora 17:00 și până seara târziu.
Nu îi avantajează nici forma blocului, acel U format amplificând ecoul strigătelor copiilor și adolescenților.
Între nevoile copiilor și nevoile locatarilor…
Am discutat cu mai mulți locatari despre situația din zonă, care, pare să-i deranjeze atât de tare pe unii încât ar fi încercat chiar să dezafecteze coșul de baschet ca să nu-i mai atragă pe adolescenți.
„Nu ar fi mare lucru ca unii dintre vecini să fi rupt coșul ca să nu mai vină copiii…. Oamenii de pe partea aia nu prea au liniște, ăsta-i adevărul! Sunt și ei copii, au nevoie de un loc unde să se joace, dar sunt și oameni care merg la lucru de dimineața și ar vrea să poată să doarmă seara”, spune un domn care se relaxează pe una dintre băncile din fața scărilor.
Mai multe doamne care stau și ele și se relaxează pe o băncuță sunt și ele uluite de cum arată acest părculeț, la nici un an de la inaugurare și nu înțeleg de ce plasa a fost ruptă, când este ușă de intrare pe teren, care nu e niciodată închisă.
„Cei care joacă fotbal, ăia-s mari, ăia joacă până seara târziu. Copiii au distrus și plasa aia. Eu am văzut de pe geam niște fetițe cum trăgeau de plasa aia până s-a făcut gaură și au intrat pe gaură…”, spune o doamnă.
Care e soluția? Nici ele nu prea știu. Varianta găsită ad-hoc la finalul discuției ar fi: să nu fie atât de gălăgioși copiii și să se dea „stingerea” mai devreme, pentru ca oamenii să se poată odihni.
