Nu mai rezist și e musai să răbufnesc! Începe școala! Sunt în extaz! Chiar sunt, pentru că eram ferm convinsă că nu o vor deschide. Oricum e cu n-șpe mii de scenarii, dar asta e partea a doua.
Mă bucur că începe anul școlar! Și acum, o să-mi sară în cap cei ce nu sunt de acord! Fix de aia nu mai pot!
Îmi iubesc copiii! ENORM!! Tocmai de aceea vreau să experimenteze viața de colectivitate. Să aibă emoții că îi ascultă învățătoarea. Să bage în gură plastilină sau să piște pe colegul de picior când îi pune la somn la grădiniță. Vreau să cunoască și altă autoritate, nu doar pe cea a mea și a tatălui lor. Vreau să învețe ce înseamnă responsabilitatea, competiția, ce înseamnă să te lupți cu alții pentru a ajunge primul. Ei bine, astea nu le poate învăța stând în casă, la tabletă! Deci da! Mă bucur enorm că începe anul școlar!
Și mă revolt! DAR am izbucnit, nu altfel! Atâtea reguli, atâtea tâmpenii câte au putut să debiteze mințile odihnite ale mai marilor noștri, de te sperii, nu altceva!
La o simplă plimbare prin oraș vezi oameni și copii, în parcuri la plimbare, în spațiile de joacă, claie peste grămadă (deși, teoretic, accesul e INTERZIS), la ștrand, la mare, la… UNDE vreți voi! Toți fug, toți dau mâna unii cu alții, ating mobilierul de joacă, etc.
Și totuși, la școală/grădiniță… trebuie să stea la nu știu ce distanță, cu măști, cu viziere… combinezoane dacă s-ar putea. Echipament de astronaut. Profesorul / educatorul să nu se apropie de copii.
Păi v-ați stricat cu totul de cap? Stați la o țigară și un pahar/două/trei de tărie când dați astfel de legi????
O să-mi spuneți: Dar nu te gândești la sănătatea lor? Că stau acolo într-o încăpere??? BA DA! Mă gândesc! La sănătatea lor, a copiilor, mă gândesc atunci când nu-i las în spațiul de joacă deși alții se joacă. La sănătatea lor m-am gândit când în concediu am mers la casa bunicii mele, nu la Felix sau la mare!
Educatorul/învățătorul e extensia mea, ca părinte, învățându-mi copilul și alte lucruri, ajutând la formarea sa ca om.
Hai să ne luăm toți măști și combinezoane, și să nu ne atingem nici noi de copiii noștri. Că doar și noi intrăm în contact cu fel și fel de oameni la magazin / job / un pahar cu prietenii pe terasă. Dacă infectez copilul? Eu zic să ne facem geamuri de plastic și la masa din sufragerie, iar dacă îmi plânge copilul, sau vrea o îmbrățișare, să-mi deschid laaaarg brațele, de la un metru jumătate.
Și încă o întrebare, pentru mai marii noștri: Dacă școala se face în scenariu galben, cu copiii acasă, prin rotație, și eu, ca părinte, îmi tot iau liber… de unde mă tot plătiți ca să stau acasă cu cel mic??? Dacă producție nu e, de unde vă curg banii gârlă ca să-mi plătiți mie să stau acasă pentru a face ceea ce învățătorul/educatorul ar face???
Începe școala – bucurie și revoltă!
