Ca în fiecare an, pe 1 noiembrie, cimitirele din Bistrița s-au animat încă de la primele ore ale dimineții. A fost ziua morților – ziua în care umbrele lor ne-au privit în tăcere, încordat. Ziua în care și cerul îți moare în brațe, iar sufletele care cunosc numele de taină au resimțit, pe alocuri, parfumul celor plecați în lumea de Dincolo…
Cam așa începe Cartea egipteană a morților – pe care am răsfoit-o astăzi, cu gândul la sufletele celor plecate în lumea de dincolo…
Publicată pentru prima oară în 1842, de egiptologul neamț Richard Lepsius, cartea își propunea să dezvăluie secretele sălașelor misterioase și să reprezinte un ghid de inițiere în misterele Lumii de Dincolo…
Ea reprezintă o colecție de imnuri, vrăji și instrucțiuni care să-i permită celui mort să treacă prin diferitele obstacole spre viața de apoi.
Cartea egipteană a morților cuprinde 192 de texte similare unor cărți de rugăciuni, descoperite în sarcofagele egiptenilor antici. Care se cutremurau sau nu în fața morții, acum aproape 1000 de ani înainte de Hristos… Cum o facem și noi astăzi, la trei mii de ani depărtare…
Cum murmură atât de tulburător și Andreea Gal – în cel mai recent volum de versuri: Sunt zile în care cerul îți moare în brațe…
Sunt zile în care pe străzi plutește parfumul celor dispăruți dintre noi, cum s-a întâmplat și astăzi, de 1 noiembrie, pe aleile cimitirelor din Bistrița…
Se crede că în noaptea de 1 noiembrie, Lumea de Dincolo îşi deschide porţile. Şi că sufletele celor dispăruţi intră în tainice legături cu cei vii.
Cimitirul de pe Tărpiului, dar şi cel de pe strada General Grigore Bălan, s-au însufleţit azi, încă de la primele ore ale dimineţii. Respectând regulile impuse de autorități în contextul pandemiei noului coronavirus, echipați corespunzător cu mască și fără să mai împartă dulciuri copiilor – ca în alți ani – bistrițenii și-au comemorat astăzi morții.
Ziua Morţilor sau Luminaţia este un obicei care se practică pe 1 noiembrie, cu precădere în Transilvania, Banat şi Maramureş. Locuitorii acestor zone obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe de buruieni. Se pun flori şi se aprind lumânări, la morminte.
La cererea familiilor, preoţii ortodocşi sau catolici oficiază scurte slujbe de pomenire pentru sufletele celor dispăruţi.
Etnologii afirmă că, la origini, este vorba despre o sărbătoare de rit catolic, Ziua tuturor sfinţilor. Ea se desfăşoară încă din secolul al VII-lea, însă a fost îmbrăţişată şi de ortodocşi sau neoprotestanţi.
În calendarul catolic, Luminaţia reprezintă Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, fiind o sărbătoare catolică fără nicio conotaţie macabră. Este, poate, singura zi din an în care oamenii îşi permit să glumească în cimitir. Pentru unii este singura zi în care familia se reîntregeşte, sau singura zi în care bucuria de a-ţi aminti de cei trecuţi în nefiinţă ar trebui să depăşească tristeţea dispariţiei.
În Epistola către Tesaloniceni, Sfântul apostol Pavel scria „Fraţilor, despre cei care au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să vă întristaţi ca ceilalţi care nu mai au nădejde. Pentru că, dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El…”, scria Apostolul Pavel într-una din Epistolele sale către Tesaloniceni.
Cum a început totul…
În anul 835, papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei. Acesta încerca astfel să desfiinţeze serbările păgîne şi să-i creştineze pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă.
Tradiţia laică a fost însă mai puternică şi, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât şi elemente creştine.
Două secole mai târziu, în anul 1006, Papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua Morţilor. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening.
