În timp ce creștinii catolici din Bistrița și de pretutindeni celebrează azi prima zi de Paști, credincioșii ortodocși prăznuiesc astăzi duminica de Florii. Este ultima zi în care, pe vremuri, se mai purtau mărţişoare. Ele erau agățate de Florii, într-un măceş sau pe crengile unui pom înflorit, pentru noroc şi sănătate…
De Florii se celebrează intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim. A fost primit cu entuziasm de mulţimi, pentru că îl înviase pe Lazăr. Acestă minune este sărbătorită cu o zi înainte, în Sâmbăta lui Lazăr.
În bisericile din întreaga țară au astăzi loc slujbe religioase speciale în care se sfințesc mâţişori de salcie. Sunt, practic, simbolul acestei sărbători care amintește de biruinţa lui Hristos asupra morţii lui Lazăr.
Din duminica de Florii, credincioşii ortodocşi se pregătesc spiritual pentru Înviere. Urmează ultima săptămână de post aspru şi rugăciuni, numită Săptămâna Patimilor.
Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. Ar fi putut să evite moartea, însă a primit-o de bună voie, pentru a o birui.
Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este, de altfel, singurul moment din viaţa lui pământească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat.
După un obicei străvechi, menţionat chiar în secolul al IV-lea, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de măslin, cu care mulţimile l-au întâmpinat pe Hristos la intrarea în Ierusalim.
Superstiții și tradiții…
Se spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în duminica de Florii cu apă nesfinţită sau descântată, se poate trezi peste noapte cu părul albit.
În unele zone, oamenii obişnuiesc să-şi încingă mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie. Astfel alungă boala sau o înving cu mai mare uşurinţă. Se spune că asemenea brâuri din salcie îţi iau durerea de şale cu mâna.
O legendă povestește că demult, pe când Maica Domnului, cu sufletul sfâşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă mare. S-a rugat la vieţuitoarele din jur, dar nici una n-a vrut s-o treacă pe celălalt mal. Doar o salcie bătrână şi încovoiată şi-a aplecat crengile deasupra apei. A făcut o punte către malul celălalt, iar Fecioara Maria a binecuvântat-o ca niciodată să nu ardă, să rodească şi să se înmulţeasă oriunde s-ar aşeza.
