Așa spunea Iuliu Zanne într-o carte de pe la 1900, premiată de Academia Română – o carte numită Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia. Să notăm că lucrarea a apărut înainte de Marea Unire de la 1918. Și era, în felul ei, o pledoarie pentru unitatea spiritualității românilor din toate provinciile firești, inclusiv din… Ungaria.

Când îi dai îi fată vaca, când îi ceri îi moare vițelul, notează Iuliu Zanne.

Și cam așa a rămas să fie, pentru că omul zgârcit are arici în buzunare. Iar dacă îi ceri ceva este trist și îți povestește despre problemele lui, de se apucă să plângă și norii de pe cer. Cam cu atât te alegi: cu o poveste tristă. Pentru că zgârcenia s-a lipit de el cu super-glue.

I-am cerut de curând unui așa-zis prieten niște bani împrumut știindu-l mai înstărit decât mine. Dar când s-a apucat, cu talent, să îmi povestească ce necazuri are, și că de aceea nu îmi poate da, mi-a venit să îmi dau jos cămeșa de pe mine și să i-o fac cadou. Ca să își acopere vițelul mort.

Acuma… Ce să zicem noi dacă lucrurile stau așa de secole? Să îi dăm bogatului zgârcit cât putem și din ce avem și din ce nu avem. Că la el trebuie să se strângă tot. Și să-i cerem cât mai puțin, ca să nu îi umbrim zilele. Pentru că așa e el: Când îi dai îi fatä vaca, când îi ceri, îi moare vițelul...