Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud organizează astăzi, la Casa Argintarului, o conferință de excepție: în premieră absolută, la Bistrița sunt prezentate „informații deloc accesibile în România și foarte puțin accesibile și la nivelul cercetărilor istorice la nivel supraregional”, potrivit dr. habil. Adinel Ciprian Dincă.
Documente papale și curiale datând din Evul Mediu au fost dezvăluite azi la Casa Argintarului, din Bistrița, într-o serie de conferințe de excepție.
Pe lângă cercetările de dată foarte recentă prezentate, publicul a avut ocazia să asiste și la o expoziție virtuală a documentelor papale referitoare la diferite personaje din Bistrița.
Este vorba de o amplă și surprinzătoare corespondență pe care preoții din zonă au întreținut-o cu Sfântul Scaun.
Întregul demers de cercetare a fost posibil grație proiectului GAR 2023-107: RO-VAT. Documente papale și curiale din România (ca. 1250-1600). O ediție critică.
Proiectul este prezentat pe larg la adresa: https://documentepapalesicuriale.wordpress.com/
„Aș vrea să vă dezvălui câteva lucruri despre o arhivă aparte a Sfântului Scaun: arhiva Penitenzieria Apostolică. Acesta reprezintă un tribunal al Sfântului Scaun, care începe să acumuleze o arhivă precum un bulgăre de zăpadă, din anul 1410…
Tot aici se conservă material coerent de pe la 1440-45. Spre deosebire de alte diviziuni sau subdiviziuni ale Arhivei Vaticanului, această arhivă nu a fost accesibilă decât din anul 1983. Adică cu o sută de ani mai târziu față de majoritatea arhivelor papale.
Și asta datorită unor informații de natură foarte sensibilă. Erau în special probleme de natură spirituală, probleme matrimoniale sau de conștiință.
Una dintre ariile de specialitate era și gestionarea unor probleme matrinoniale și disoluția unor astfel de legături sancționate de biserică. Ieșeau la suprafață diverse episoade pe care protagoniștii preferau să le păstreze într-o relație intimă. E unde și accesul târziu și extrem de controlat – la informația conținută de Penitenzieria Apostolică.
Sunt o puzderie de acte de violență care încărcau conștiința celor care le înfăptuiseră. Ceea ce, lăsând la o parte tragedia celor implicați, ne oferă o imagine pe care nu o mai întâlnim în nicio altă mărturie a trecutului medieval”, a explicat dr. habil. Adinel C. Dincă.
Acesta a subliniat că există o prezență bistrițeană surprinzător de importantă – iind vorba atât de persoane laice, cât și unele figuri de preoți.
Poziționarea Bistriței într-un areal intra-european hibrid, între Occident și Răsărit, aflat într-o permanentă adaptare confesională, etnică, economică și politică, definește o realitate pe care orașul și spațiul influențat de acesta au absorbit-o creativ și original de-a lungul timpului.
Pe parcursul secolelor XV-XVII spațiul bistrițean s-a raportat subaltern la centre de iradiere, propagând la rândul său ecouri de aculturație în teritoriul limitrof, determinându-i identitatea jurisdicțională, economică sau cultural-artistică.
Conferința se află la cea de a doua ediție. Este organizată de Complexul Muzeal Bistrița – Năsăud, cu sprijinul Consiliului Județean BN, a Academiei Române (Institutul de Istorie „George Barițiu”, Cluj-Napoca) și a Centrului de Cercetare „TransScript” al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Având drept punct de plecare o discuție privind materialul arhivistic papal emis și conservat în raport cu orașul și regiunea Bistrița în Evul Mediu, evenimentul științific are un țel mai generos.
Organizatorii încearcă, cu acest prilej, să dezbată într-o manieră cuprinzătoare, cu ajutorul câtorva experți în recuperarea și reconstituirea trecutului, diversele fațete, perspective și transformări ale conceptelor „centru” și „periferie”.
Manifestarea își propune să nu cadă în capcana unei tratări periferice a interesului manifestat de publicul larg, pasionat de istorie și cultură. Ci să-l și implice în activitățile pe care le propune.
În acest fel sunt de fapt vizate actualizări cât mai complexe a raportării prezentului la un trecut istoric îndepărtat – au precizat organizatorii.
