Iarba rea nu piere, a spus țăranul român observând cu atenție că oricât plivește în grădină și este atent să smulgă răul din rădăcină, în câteva săptămâni, nu se știe cum și de ce, iarba rea și buruienile apar iar pe straturile cu plante trebuincioase…

Nu dispare neghina din grâu, oricâte tratamente se fac. Iar între oameni, pentru că aici este miza proverbului, răul, oricât l-ai urmări, oricât ai încerca să-l izolezi și să-l îndepărtezi radical, nu dispare.

Între oameni rădăcina răului este în liberul arbitru. Pentru că ei pot alege să fie buni sau răi prin mila lui Dumnezeu care ne-a adat și acest dar al alegerii.

Se pare că răul răzbește mai ușor, iar oamenii, însetați de publicitate, success, lacomi și orgolioși, preferă să facă răul. Ca exemplu, criminalul lui John Lennon a ucis un geniu al muzicii doar ca să-și facă un nume. John Lennon a muncit o viață întreagă pentru cariera lui, oferind lumii cântece de neuitat, iar criminalul a apăsat doar o dată pe trăgaciul unui pistol pentru a-și scrie numele în istorie.

Când răul răzbește așa ușor, este sigur că nu trebuie să alegem calea răului. Cea mai mare aventură a vieții este să facem binele. Incercați și o să vedeți de câte piedici dați, dar cred că deja știți asta.

„Iarba rea nu piere” și nici răul din societate. Singura noastră șansă de a nu trăi rău cu răul este să-l limităm, să-i spunem stavilă, să-l mărginim. Și, pentru acestea, sunt destule mecanisme.

Așadar, fără radicalisme, să ne gândim că trebuie să conviețuim cu bacteriile, cu virușii și cu oamenii răi din societate. Datoria noastră este să limităm răul și, acolo unde întâlnim minciuna, necinstea, trădarea, să nu le devenim complici.

Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea