Cine împarte parte își face – spune românul, observând cum de secole cei puși în fruntea obștei pe un nivel mai mic sau unul mai înalt, când au avut de împărțit ceva, și-au pus lor partea mai mare, de la vlădică la opincă.

Cine împarte parte își face… Iar a administra înseamnă chiar a împărți. Sunt legături de prietenie, rudenie, de sânge, care îl fac pe cel ce administrează să-și dea lui și apropiaților lui mai mult. Acest lucru este în natura oamenilor. De aceea proverbul acesta datează de secole printre români. Pentru că este o realitate.

S-au înființat instituții care să vegheze la administrarea corectă a banilor publici. Dar și acelea fac cât pot, când pot și, de multe ori, chiar și cei care împart dreptatea își fac parte mai degrabă lor decât dreptății.

Lucrurile acestea așa vor rămâne. Însă putem conta pe bunătatea lui Dumnezeu, care a făcut mâna cu degetul mare. Și acesta, dacă este deschis în exterior, fiecare va ști să nu bage toată mâna în avuția comună. Să-și blocheze această apucătură la nivelul degetului mare și să știe cât să-și facă parte când împarte.

Taina bunului simț administratorii buni o știu.

Cât despre a fi corectitudine, legalitate și cinste între oameni la modul absolut, putem să ne luăm gândul.

Dar la administratori decenți și eficienți, încă putem spera. Și aceștia ar trebui să știe că, la vreme, întreaga comunitate le va face parte cu respect pentru faptele lor bune.