Pictorul Dinu Săvescu – cel care a restaurat picturile bisericii de lemn din Budurleni, dar și picturile celebrei mănăstiri Voroneț – expune, în aceste zile, la Galeria ROD Bistrița. „…subiectul picturilor mele din ultima vreme sunt «căderi» în diferite forme cu care mă identific. Le-am văzut reprezentate la Râșca (în Judecata de Apoi)…”
Că aceste căderi fac referire și la frumusețea pierdută a vechiului limbaj al vizualului românesc este o alegere a privitorului”, mărturisea Dinu Săvescu.
„Este o mare onoare că maestrul Dinu Săvescu a acceptat să expună la Bistrița, pentru prima oară, la Galeria ROD. M-am bucurat enorm, pentru că îl cunosc pe Dinu Săvescu de acum 16 ani, de când a condus lucrările de restaurare la biserica de lemn din Budurleni.
Biserica are acum peste 320 de ani. În 1925 s-au efectuat lucrări la acoperișul bisericii, iar muncitorii de atunci au fost surprinși de o furtună puternică. Din acest motiv, pictura a avut mult de suferit. Dinu Săvescu și echipa de restauratori au reușit să-i redea strălucirea de odinioară”, a povestit Alexandru Pugna, managerul Centrului Județean pentru Cultură BN.
Tot Dinu Săvescu este și cel care s-a ocupat de restaurarea unor picturi la Voroneț, a dezvăluit pictorul Marcel Lupșe, prezent la vernisaj.
„Expoziția inaugurată azi de Dinu Săvescu are o putere extraordinară. Mi se pare foarte senzuală. Îți vine să pui mâna pe suprafața tablourilor… Am o mare admirație pentru Dinu Săvescu. Stăm azi în aceeași cameră cu cel care a condus echipa care a redat catapetesmei de la Voroneț splendoarea ei de odinioară”, a mărturisit Marcel Lupșe.
Acesta s-a referit și la picturile realizate de Dinu Săvescu – nu pe lemn, nu pe pânză, ci pe scoarță de copaci.
„Este scoarță de copac de la Tescani. Este cu adevărat un loc special. Este locul în care Enescu a compus opera sa undamentală, Oedip. Vă dați seama, este foarte posibil ca scoarțele astea din copacii care înconjurau domeniul Tescani să fi ascultat acorduri din Oedip. Au fost probabil martorii acelei creații extraordinare!”, a mai spus Marcel Lupșe.
„Vreau doar să vă invit să priviți expoziția. Privind-o – poate devenim frați. Frați întru privire… O mică paranteză. Nu am invadat parcul de la Tescani, unde Enescu și-a compus celebra operă Oedip. Se pare că Enescu a stat chiar acolo atunci când a compus… Dar vreau să fie foarte clar: nu am desprins scoarțele de pe copaci. Erau pe jos, de acolo le-am recuperat”, a povestit pictorul și restauratorul Dinu Săvescu.
Vasile Duda a vorbit despre dimensiunea tridimensională a picturilor, referindu-se la sursa de inspirație pe care pictorul Dinu Săvescu a descoperit-o la mănăstirea Râșca.
„Îl regăsim aici pe Dinu Săvescu într-o strânsă legătură cu tradiția, cu artiștii contemporani și artiștii din trecut. Actual, fără să-și ignore rădăcinile”, a subliniat Vasile Duda.
Istoricul de artă a vorbit și despre senzația de imponderabilitate pe care picturile lui Dinu Săvescu o transmit. Dar și despre felul în care artistul mânuiește componentele artei textile.
A fost evocat pictorul Ion Țuculescu, ca tendință de a suprapune mai multe lumi și file ale diferitelor culturi. Există o inefabilă ritmicitate, o axă a ordonării, dar și multă seriozitate în organizarea compoziției. Rămâne să medităm asupra chestiunii: se situează Dinu Săvescu în sens sau în contra-sens cu societatea contemporană…?
Și curatorul Constantin Țînteanu a vorbit despre picturile lui Dinu Săvescu:
