Într-o inexplicabilă clipă de tihnă și zăbavă, chiar zilele trecute, chiar la marginea unui bloc comunistoid din Bistrița, chiar în mijlocul vârtejului cotidian (ca să folosim un eufemism pentru sictir) – ni s-a oferit pe tavă o minune simplă, ca atâtea altele…
Fără să vrem, aproape din greșeală și fără să merităm neapărat – am asistat ieri sau alaltăieri, și la această minune: am admirat, forțați de împrejurări, desigur, cum curge apa de pe streașina blocului și cum se prelinge ea în tihnă, fără emoții și griji, pe trotuar…
Cum cade ea ritmic, închipuind un fel de melodie, un fel de recviem pentru apă, un fel de imn… Cum izbucnește câte o picătură și se transformă într-un balon… Cum ignoră ea peisajul cenușiu din jur și cum își vede nestingherită de treabă…!
[arve url=”https://youtu.be/m3WoR13OgN4″ /]
Ni s-a oferit pe tavă și această minune simplă, care nu are de dat socoteală nimănui.
Pariem că i se rupe de noi toți la un loc… Sau că în viața ei n-a auzit de depresii, crize sau cuvinte inutile înșirate ca mărgelele pe ață, îngrămădite într-o dimineață de luni, la marginea unui bloc comunistoid din Bistrița…
[arve url=”https://youtu.be/Y7_hGyv9hDs” /]
, ni s-a oferit pe tavă și această minune simplă:){kind=link}