Românul e romantic și poet și, de când lumea, știe să îmbine utilul cu plăcutul. Așa se explică ieșirea la un grătar fix în mijlocul rezervației naturale, printre lalelele pestrițe.
Chiar dacă au trecut ani de când au fost scrise, versurile lui Ludovic (Luigi) Ionescu, despre lalele, sunt încă fredonate de mulți.
Iar pentru cei ce nu și le amintesc, le pot reciti și reasculta aici:
”Lalele, lalele/ Frumoasele mele lalele, / Cât îndrăgesc aceste flori/ Cu chipul în multe culori!”
Ei bine, și cum românul e romantic și poet, știe să îmbine utilul cu plăcutul.
Așa că unii au ales să iasă la grătare fix în rezervația naturală „Pădurea din șes”, între lalelele pestrițe. Că doar floarea de șah este frumoasă la privit, și poate chiar trezește amintiri.
Iar bucata de carne alunecă mai bine pe gât când îți scalzi ochii în așa priveliști.
Doar că versurile unui cântec sau admirarea unei „opere de artă”, nu te și educă.
Așa se face că cei ce s-au distrat la grătare au lăsat și mizerie în urma lor….
Săracul Luigi Ionescu ar rescrie versurile probabil cam așa:
„Lalele, lalele/ Săracele de ele/ Cu gunoaie printre ele”.
