„Ai plecat în lumea nemuririi, în lumea celor drepți, mamă scumpă și deosebită, iubitoare de familie, răzbătătoare și cu mare suflet nobil – Saveta Lazăr…” Cuvintele îi aparțin jurnalistului Ioan Lazăr, fiul Savetei. El a fost cel care a anunțat că s-a stins una dintre fiicele cuplului care l-a inspirat pe Liviu Rebreanu în romanul „Ion” – cea mai cunoscută creație a scriitorului năsăudean.
Saveta Lazăr era unul dintre cei șase copii ai cuplului Ion și Ana, care l-au inspirat pe Liciu Rebreanu în creația „Ion”.
„Printre stele cu sufletul tău blând,
Călătorind spre lumea nemuririi,
Vom plânge, dar rugând pe Domnul Blând,
Odihnă veșnică să ai în Raiul Sfânt…!”, a mai scris pe pagina sa de facebook scriitorul și jurnalistul Ioan Lazăr, fiul Savetei Lazăr.
Saveta Lazăr s-a stins în această dimineață, la venerabila vârstă de 96 de ani.
Era singura dintre copiii cuplului care a citit romanul Ion și care a rămas văduvă, cu trei copii, la doar 40 de ani, a povestit Ioan Lazăr pentru Bistrițeanul.ro. „O chinuiau de câteva zile niște dureri, a mâncat puțin în această dimineață, apoi s-a întins pe pat și s-a stins pe nesimțite, fără să spună nimic. Sora ei, Maria, care locuia în Bistrița, s-a stins la 97 de ani. Alți doi frați de-ai ei, George și Nicolae, s-au stins mai demult, în Dumitra. Mai aveau un frate, Macedon, care a murit cel mai probabil pe front… A fost dat dispărut și nu a mai auzit nimeni nimic despre el… Dintre copiii celor doi care l-au inspirat pe Rebreanu a mai rămas în viață acum doar mătușa mea, Xenia Pop…”, ne-a mai povestit Ioan Lazăr.
Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 3 octombrie, în fostul sat Prislop, acum cartierul Liviu Rebreanu – a mai anunțat Ioan Lazăr.
Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace…!
*****
Scriitorul Liviu Rebreanu a lansat „Ion“ în anul 1920, după ce a muncit la acest roman vreme de 7 ani. Acţiunea şi personajele din roman sunt inspirate din persoane reale şi din întâmplări care s-au petrecut în localitatea Prislop, acolo unde autorul a trăit în prima parte a vieţii.
Între timp, micuţa localitate a fost transformată în cartier al oraşului Năsăud şi a primit numele „Liviu Rebreanu“. Deşi mare parte din personajele care l-au inspirat pe scriitor au încetat din viaţă în urmă cu decenii, urmaşii acestora încă îşi amintesc de persoanele care i-au inspirat pe Ana, Ion sau pe preotul Ioan Belciug.
Ion şi Ana (pe numele real Ion şi Rodovica Boldijer) au avut şase copii, trei băieţi şi trei fete. Băieţii s-au stins toţi. Dintre fete, mai trăiește doar Xenia, în vârstă de 90 de ani.
Xenia Pop locuiește încă în localitatea în care s-a născut, fiind cea mai mică dintre fete şi cea care a îngrijit-o pe Rodovica până s-a stins.
Rodovica a murit în anul 1973, pe când avea 85 de ani, în timp ce Ion, soţul ei, a încetat din viaţă în tinereţe, în anul 1935, la puţin peste 40 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de hepatită.
„Liviu Rebreanu s-a inspirat în toate romanele şi lucrările sale din evenimente reale, din persoane care chiar au existat. În 1920, după lansarea romanului, intelectualii din zona Năsăudului se întâlneau şi dezbăteau ce e real şi ce e ficţiune.
În timp, Rodovica, Ana lui Ion din roman, a devenit o atracţie şi a ajuns să fie foarte căutată de profesori, studenţi şi elevi. Chiar şi Liviu Rebreanu a recunoscut în repetate rânduri că s-a inspirat de la persoane care existau şi pe care le-a cunoscut”, explica istoricul năsăudean Ioan Seni, pentru Adevărul.ro.
Cele spuse de profesorul Ioan Seni sunt confirmate şi de surorile Rodovicăi şi chiar şi de nepoate, care îşi amintesc şi acum cum veneau clase întregi de elevi s-o caute pe Ana din roman.
„Ion” este o monografie a satului ardelean la începutul anilor 1900, care ilustrează conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ. Este considerat primul roman obiectiv din literatura română, dar şi o revelaţie a acestei perioade. Criticul Eugen Lovinescu numea romanul „Ion” o izbândă a literaturii române, considerând că acesta direcţionează literatura română spre valorile europene.
Prima variantă a romanului „Ion” a fost o schiţă, scrisă de Rebreanu în 1908. Purta titlul „Ruşinea”, subiectul fiind reluat şi în nuvela „Zestrea”, în care se și conturează portretul lui Ion şi se schiţează întâlnirea dintre Ion şi Ileana (personaj care devine mai apoi „Ana“ din romanul „Ion“).
