Francisco Goya a gravat visele urâte ale oamenilor care își pierd judecata. Ideea este că artistul trebuie să fie liber să-și urmeze visurile (imaginația). Principiu care a fost urmat și de venerabilul poet din Beclean, Mircea Cupșa, în cărțile: “Împotriva capitalismului și alte iubiri” (Editura Răsunetul, Bistrița, 2002) și “BLESTEME ȘI ODE “ ( Editura Alma Mater, Cluj–Napoca, 2005).
Poetul Mircea Cupșa nu visează, ci trăiește într-un infern social și politic, unde liliecii și coșmarurile au chipuri de nebuni, de golani sau de “câinii Băsescului”:
Golani ai Golaniadei din burgul acela
Și burjui jegoși la minte și puturoși
Să n-aveți parte de ziua de astăzi; și-a moarte
Să vă latre câinii Băsescului adunați în haită!
Mircea Cupșa continuă lupta cu coșmarurile pe tot parcursul celor două volume de poezii. Planul poetului e să transmită cititorului emoția. O emoție puternică care te lovește ca lumina unei explozii. Se simte în glasul poetului din Beclean revolta, furia, dezgustul față de o societate coruptă.
Cangrenată de ură, de hoție, de demagogie și infantilizată. Primitivă. Visele urâte ale poetului sunt aici cu leproșii, cu cauza vicleană. “Cu instituția care naște curvia”. Probabil, cu referire la “curva ce șade pe apele cele multe ” (Apocalipsa).
Pentru că, în fond, în poezia lui Mircea Cupșa, tot despre sfârșitul lumii este vorba, atât timp cât în “instituția asta a Răului”, orânduirea-i criminală, iar Fiara pe care Ioan a văzut-o ridicându–se din mare are chipul nostru: animale, viermi și oameni deopotrivă, sacrificați în numele nebuniei:
Burjui borțoși și hâzi ca iadul,
Vă crape sufletul, și-n maț
Vă colcăie în gheme viermii!
De foame oarbă și nesaț
Poetul Mircea Cupșa a fost, în legislatura 1990 -1992, senator. Acolo, în Palatul Parlamentului, printre “politicienii găunoși” și “derbedeii puterii” a trăit o mare deziluzie. A înțeles că iluziile nu pot fi distruse, de aceea preferă să-și dea jos măștile lirice și să-și rostească gândurile direct. Cu sinceritate. Fără menajamente.
Își scrie versurile cu furie, demascând puterea coruptă. Manipulativă . Șomajul și foamea. Pune pe tapet structuri poetice temperamentale, explozive care pot fi regăsite în lirica lui Francois Villon, Coșbuc, Arghezi , sau Radu Gyr (poezia de după gratii):
Voi ne-aţi adus şomajul şi lipsa de demnitate
Şi râgâiala canaliei îmbogăţită prin furt ordinar!
Voi ne-aţi adus ciocoii borâţi şi impertinenţi şi hăbăuci,
Cu sângele lor albastru, coclit şi gol de virtuţi şi de har!
/………………………………………………………/
Că-s canalii ordinare nădrăgarii ce te scuipă
Și-s otrepe ipocrite derbedeii ce-azi mi-s culții
Rupeți lanțurile Gherlei și ne-o șuieră chemarea
S-o-mbrăcăm cămașa morții, toți flămânzii și desculții!
