Fostul restaurant Coronița a fost, înainte de cel de-al doile Război Mondial casa primului primar român al Bistriței: Corneliu Mureșan. Centrul Cultural Municipal a propus marcarea acestui loc printr-un bust de bronz. Statuia este realizată de sculptorul Ilarion Voinea, iar soclul este din granit de la Măgura Ilvei.
„Ca să putem amplasa statuia, avem nevoie de două avize. Primul este un aviz de amplasament de la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice. După care dosarul se trimite la București, la Comisia de For Public, care aprobă sau nu amplasarea statuii. Contează calitatea monumentului, cine a făcut-o, dar și proporțiile în spațiul de amplasament propus. Statuia este foarte bine făcută. Este realizată de sculptorul Ilarion Voinea din Cluj. Ne-am sfătuit și cu istoricul de artă Vasile Duda și am propus drept amplasament spațiul verde de lângă casă, spre Piața Petru Rareș. Rămâne de văzut, în zilele următoare, ce va decide Comisia zonală a Monumentelor”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro arhitectul Mariana Michiu, care s-a ocupat de întocmirea dosarului.
Dosarul a fost prezentat ieri în cadrul ședinței lunare a Comisiei Monumentelor Istorice. Specialiștii de aici s-au arătat rezervați, însă, în ceea ce privește amplasarea statuii în Piața Petru Rareș. Ei au motivat că piața este deja un spațiu foarte aglomerat în care au fost amplasate alte trei statui. Răspunsul și votul membrilor comisiei va fi transmis în câteva zile.
Cine a fost Corneliu Mureșan
Într-un memoriu conceput pentru Primăria Bistrița în 1993, când Corneliu Mureșan împlinea 90 de an, fiind propus pentru titlul de Cetățean de Onoare al orașului, se arată că acesta a absolvit Facultatea de Drept din Cluj.
Corneliu Mureșan a fost avocat în cadrul Baroului de Avocați Bistrița.
S-a născut în 7 iunie 1903, la Mureșenii de Cîmpie. Tatăl său a fost preot ptotopop și arhidiacon onorar, fiind înmormântat în cimitirul din Bistrița.
Corneliu Mureșan a ajuns în bistrița în februarie 1927, muncind ca avocat.
A fost numit primar al orașului – în mai 1934, prin decizia ministrului de Interne. A contribuit la amenajarea actualei Piețe Centrale, la pavarea străzilor, dar și la amenajarea parcului municipal. Tot în timpul mandatului său a fost demolată și clădirea școlii gimnaziale săsești de lângă Biserica Evanghelică.
Pe vremea lui Corneliu Mureșan, Bistrița avea aproape 18.000 de locuitori, între care 38% români, 50% sași, 2-3% maghiari și 5% evrei.
Bistrița era unul dintre puținele orașe cu apă curentă pe tot parcursul zilei și o canalizare bine pusă la punct. Exista, totodată, curent electric aici și ziua, dar și pe timpul nopții. „Orașul era foarte curat, cu o disciplină liber consimțită prin participarea tuturor cetățenilor la curățenia și menținerea ei”, se mai arată în memoriu.
Tot de aici aflăm că străzile din Bistrița nu erau modernizate și nu aveau trotuar decât strict în centrul orașului. Existau rigole din piatră de râu, foarte bine întreținute.
În Piața Petru Rareș din Bistrița mai lipseste bustul din bronz al primului primar român Corneliu Mureșan, pentru ca tacâmul să fie complet. Aici au fost înghesuite o serie de obiecte de for public dând spatiului de lângă Prefectură un aspect execrabil de bazar oriental. Niciunul dintre aceste monumente nu este în armonie unul cu celălalt, iar imaginea de ansamblu, este distonantă inclusiv în raport cu clădirile din jur. Singurul eveniment demn de amintirea generatiilor ce s-a petrecut aici a fost legat de Revolutia din 1989. Incă din dimineața zilei de 22 Decembrie 1989, au iesit in fata fostului comitet judetean PCR, din piata Petru Rares peste 10.000 de bistriţeni din Fabrica Mecanică şi apoi din alte fabrici din zona industrială, riscându-si viaţa şi libertatea, într-un moment în care nu se ştia dacă regimul Ceauşescu va cădea, sau dacă se va trage sau nu la Bistriţa.
Aici pe esplanada din fata Prefecturii a existat o troită dedicată Revoluției Române din Decembrie 1989, sfintită in anul 2004.
Degringolada a început în anul 2009 când pe locul unde era amplasat bustul lui Petru Rares, a fost instalat controversatul monument sub formă de sulă , cel pe care bistritenii l-au asociat in sintagma “Sula si Prefectura”. Apoi în anul 2016 fântâna arteziană din fata prefecturii a fost „decorată” cu o monstruozitate cromatica din plastic numita “floarea de crin”, care arată oribil.
Culmea este că la finalul anului 2018 tocmai „Troita Revolutiei” care reprezintă singurul monument ce are legatură cu un eveniment concret si anume, Revolutia din decembrie 1989 de la Bistrita, a fost mutată, total aiurea in cimitirul de pe strada Tarpiului, stârnind o reactie de indignare din partea bistritenilor. In decembrie, 2019 la împlinirea a 30 de ani de la Revoluția Română in fata Prefecturii din Piata Petru Rares, a fost dezvelit un „pseudo-momument” de fapt un PIETROI ascuns între boscheti, care oricum nu poate inlocui TROITA REVOLUTIEI. Dacă s-ar pune problema schimbarii numelui pietei Petru Rares din Bistrita, aceasta ar trebui să se numească „Piata Revolutiei” sau „Piata 22 Decembrie”.
De aceea trebuie facuta ordine, in sensul mutarii munumentului eroilor din piata Petru Rares, in Cimitirul Eroilor acolo unde isi dorm somnul de veci eroii neamului, iar in locul lui sa revina statuia domnitorului moldovean, care da si numele pietei. De asemenea si “Floarea de crin” ar trebui mutara pe strada Crinilor langa blocurile colorate in mov dupa gusturile primarului Cretu. Evident TROITA trebuie readusa in locul sau din fata prefecturii.
Ar fi culmea sa le facem statui si primarily acum. C o fi primul c o fi ultimul primar al Bistriteni, parerea mea ca nu este cazul sa le facem statui, mai mult sa le si amplasam pe domeniul public!