Românii din Milano au avut parte, zilele trecute, de o șezătoare extraordinară, cu sarmale, cozonaci și plăcintă cu brânză, ca pe vremea bunicilor! Cea care a pus totul la cale este Domnica Vrăsmaș, în vârstă de 64 de ani, din Prundu Bârgăului:
Domnica Vrășmaș s-a născut în Prundu Bârgăului, a făcut școala acolo, dar muncește de 15 ani în Milano.
Are 64 de ani și este nelipsită de la evenimente culturale, pe care le organizează cu sprijinul Asociației Românilor din Milano și a Consulatului Român.
Totul a început acum opt ani, când a descoperit din întâmplare o sărbătoare Tradiții și valori europene. „Peste tot pe unde am mers, mi-am dus cu mine câte un costum popular. Uneori – și mai multe. Atunci mi-am zis ia să mă îmbrac în costum popular, că așa-i frumos. Spre tristețea mea, acolo la petrecere nu era nimeni îmbrăcat în costum popular. Femeile mai aveau câte-o cămășuță din aia cumpărată de la chinezi, de pe standurile din piață. Atunci m-am ambiționat, și mi-am zis – Măi, dar noi românii suntem altfel, nu suntem ăștia…!
M-am ambiționat și timp de șapte ani am ajuns la o colecție de 30 de costume populare, din mai multe zone ale României. 5 sau 6 am cumpărat. Restul le-am cusut eu singură…”, ne-a mai povestit Domnica Vrășmaș.
Când era mai tânără, Domnica Vrășmaș cânta și la școală, pe scenă. A făcut parte din ansamblul folcloric de tineret din Prundu Bârgăului. Tot în localitatea natală și-a amenajat un mic muzeu tradițional, într-o cameră.
„Am adunat toate lucrurile de la bunica, de la rudele mai apropiate. Am adunat și unelte cu care femeile lucrau cânepa și lâna. Am și război de țesut. Sunt o iubitoare a lucrului de mână țărănesc, ce mai…!”
Domnica Vrășmaș a lucrat la mai multe familii, ocupându-se de gătit, cumpărături sau curățenie. Iar la începutul lui octombrie, i-a cucerit pe italieni cu încă o șezătoare de suflet.
„Tot timpul le-am pus la dispoziție doamnelor de-acolo costumele mele. Unele sunt foarte vechi. Cămășile țesute de bunica mea, de exemplu, au peste 100 de ani. De obicei îmbrăcam câte zece fete și ne prezentam așa la petrecerea românească.
Am făcut zilele trecute o șezătoare de suflet cu o prietenă de-a mea din Republica Moldova. Și ea este iubitoare de costume și tradiții populare. Amândouă am organizat șezătoarea asta a iei românești și a tradițiilor.
Am făcut și un banner fain: „De la Răut la Bârgău”. Ea a adus covoare, perne, eu am venit cu costumele populare. Am povestit cu fetele despre cum se cos cămășile populare. Au fost și recitaluri de folk și de muzică populară. S-a dansat, s-a cântat, s-au povestit câte-n lună și-n stele. Eu am dus și niște oale cu sarmale, am făcut cozonaci și plăcintă cu brânză… Am servit pe toată lumea. Inclusiv pe italienii turiști care au trecut pe-acolo. Vă dați seama, când am desfăcut oalele cu sarmale…! A fost o sărbătoare tare reușită”, ne-a mai povestit Domnica Vrășmaș.
„Trebuie să ne găsim ceva ocupație mai frumoasă acum, la bătrânețe, să ne ducă-nainte. Și trebuie să ne păstrăm tradițiile… Cu valorile stăm cam slăbuc. Îmi pare tare rău să vă spun, dar sunt dezamăgită. Străinii dacă găsesc ceva obiect de 100 de ani, imediat îl tomnesc, îi pun un nume și-l fac celebru. Noi nu știm…
Am făcut și șezătoare la mine acasă, la Milano. Nu ne permiteam un spațiu în oraș, dar veneau fetele la mine acasă sâmbătă sau duminică, atunci când eram liberi. Făceam cozonaci și sarmale o dată pe lună și veneau fetele să învețe să-și coase singure câte o ie. Și am mult fete care și-au cusut ia singure. Și sunt foarte mândră de ele…!”, ne-a mai spus Domnica Vrăsmaș.
