Mă uit la emisiunea pe care am moderat-o două ore de live. Grele. Mă simt obosită și fericită, un contrast care la țară s-ar traduce: Doamneee, e bun rău, omul ăsta! Profu’ este personaj de film…
Este precum Michael Caine, singurul actor din lume care plânge la comandă. Îi trebuie doar opt secunde! Profu’ te face varză în cinci și nu-i curg lacrimi. Păstrează echilibrul, aparent îți dă senzația de egalitate, dar te doboară prin prestanță. Este un spirit liber, greu de controlat și uite-așa te pomenești alergând ca Usain Bolt după răspunsuri.
M-a dominat, mi-a spus numai ce a vrut să spună, cu o lejeritate pe care ar invidia-o oricine se consideră liber! Eu mă consideram liberă în gândire, în atitudine și, iată, am primit lecții! Eu, care mă consider la modă și încerc să fiu la curent cu tot ceea ce se inventează la modul comunicațional.
Uite că liber înseamnă să simți libertatea până în adâncul sufletului. Mă uit la emisiune și nu mă recunosc. Eu, cea care mă jucam în emisiuni de-a doctor Jekyll și Mister Hyde, am fost Claudia Andron.
Și-l aud pe soțul meu, care asculta, cu sau fără voie emisiunea:
– Îl iubesc pe omul ăsta! Vreau să îl cunosc! Clau, ăsta e un om liber…
– Vreau și eu ca el, am spus fără să mă controlez emoțional.
Am spus-o liberă, fără constrângeri, obligații, fără răspunderile care mă macină zi de zi, ceas de ceas.
Se poate să fii liber să faci ce simți, să faci ceea ce te face fericit și să o faci cu bucurie?! Uite că se poate! Nu numai în Caraibe, nu doar full de bani și fără griji. Uite la Profu’ libertate!
Vreau să fiu liberă ca Profu’! Asta vă doresc! Vă blestem chiar. Nu doar în 2022, ci pentru tot restul vieții. Fiți liberi! Fiți exact ceea ce vă face fericiți! Lăsați urme după voi! Printre mii de copii! Ca Profu’!
Profule’ ești unic, jur! Și când o să fiu mare, pentru că în fața ta m-am simțit copil, vreau să fiu la fel ca tine: liberă! Urmăriți emisiunea! Dați-o pe repeat! La nesfârșit! Veți avea de fiecare dată aceeași bucurie!
Școala noastră-i căruță stricată.
Școala noastră-i căzută pe șanț.
Veniți prieteni, împingeți la roată
S-o tragem afară cu troliu și lanț.
Aduceți cu voi moderne mijloace,
Vreun tanc ori tractorul funicular,
Să vină popii cu verzi busuioace,
Să ne salveze transportul școlar.
Oameni politici, maeștrii gâlcevii,
Cu condescendență vă anunțăm,
Că fug din școală la baruri, elevii.
Azi nimeni nu vine când învățăm.
Școala noastră-i căruță stricată.
Școala noastră-i căzută pe șanț.
Veniți prieteni, împingeți la roată
S-o tragem afară cu troliu și lanț.
Aduceți cu voi moderne mijloace,
Vreun tanc ori tractorul funicular,
Să vină popii cu verzi busuioace,
Să ne salveze transportul școlar.
Oameni politici, maeștrii gâlcevii,
Cu condescendență vă anunțăm,
Ne fug din școală la baruri, elevii
Și nimeni nu vine – când învățăm.
vreti sa l cunoasteti pe profu?
niciodata….
el e un OM liber…in sensul cuvantului din toate limbile pamantului si nu numai!
el da orice exemplu …el mananca ce vrea….el poate avea orice hoby….il intereseaza pretul energiei?
el isi poate alege religia care vrea…si stiti de ce? … ptr ca nu e ca „noi”!
Ne-ai innebunit cu cizmele alea… Altele nu ai?!
Cam exaltată reacția !
Lumea nu mai poate de povara facturilor și n-are rezon pentru dulcegării.
Din păcate !