Fac un apel la conștiința și la educația pe care se presupune a o avea fiecare. Mai aveți așa ceva?

Ce mâhnire m-a cuprins când am primit aceste imagini, de la fiul meu, supărat și el, care în semn de recunoștință și dragoste, se afla deja la mormintele bunicilor lui!

Uitați-vă la mormanele de gunoaie aruncate peste aceste morminte!

Uitați-vă la fumul cenușiu, greu de respirat, ce se ridica dintre locurile de veci, în Cimitirul municipal Bistrița, administat de Biserica Ortodoxă.

Nu ar trebui să vină nici Primăria, nici Consiliul local, nici Poliția, și nici nu mai știu care altă administrație ci, voi cei care, cu bună știință, ați aruncat aceste gunoaie, mergeți și adunați-le, lăsăți locul curat, în semn de respect, pentru cei ce au trecut în neființă și care, dacă ar putea, ar veni și v-ar spune cu blândețe, că povara acestor gunoaie le apasă sufletele cu indiferența, nepăsarea, lipsa respectului și a bunului simt, de care voi dați dovadă, voi cei pioși, care vin să plângă la mormintele copiilor, soțiilor, soților, părinților!

Și vă mai întrebați de ce generația care ne urmează e diferită de a noastră, de ce e așa, de ce nu e așa?

Păi, și de la cine să învețe, dacă urmează exemplele pe care le afișați cu atâta sfidare și desconsiderație!

Observ cu mare amărăciune, că valoarea umană a ajuns să nu mai fie o valoare!

Deși sunt plecată de ceva timp din țară, nu am uitat cine sunt!
Nu aș știi cine sunt, dacă nu mi-aș fi amintit cine am fost!

Chiar și aici, și acasă, și oriunde în lumea asta, nu știu să fiu altfel, decât folosind învățătura pe care am primit-o în “cei 7 ani de acasă”.

Nu va întreb dacă aveți așa ceva, pentru că e vădit faptul că nu e așa, dar va întreb dacă vreți ca ceea ce ați făcut și vedeți cum arată, să urmeze a se întâmpla și vouă?!

E de prisos să țin lecții de morală, nici nu doresc așa ceva, însă doresc cu nerușinare (da, cu nerușinare!) să aud că s-a produs o schimbare în bine. Să aud că măcar câțiva dintre cei implicați, așa, pe furiș, fără să pară că au citit aceste rânduri, să nu uite că atunci când merg să-și plângă dragii lor, să nu poată să o facă, numai atunci când au luat din grămadă de gunoaie, ceea ce ei au aruncat, rușinându-se de ceea ce ar crede, că le-ar spune cei care își dorm acolo, somnul de veci.

Nu așteptați să vă mulțumesc,

Virginia-Gabriela T.