Arheologii Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud au efectuat o serie de cercetări arheologice preventive și de supraveghere arheologică la Arcalia. Cercetările s-au întins pe parcursul a patru ani, în cadrul proiectului „Reabilitare și modernizare infrastructură educațională Arcalia”, Cod LMI: BN-II-a-A-01614 – Ansamblul Castelului Bethlen, Cod RAN: 34716.05, astăzi Complex Arcalia al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca.
Din echipa Muzeului Județean au făcut parte arheologii Radu Zăgreanu și Angelica Moldovan, alături de desenatorul Andreea Ilieș.
Cercetările s-au concentrat în special asupra zonei castelului, edificat la începutul secolului al XIX-lea de către familia Bethlen. Este vorba despre un monument unic în România prin sinteza stilurilor arhitectonice pe care le îmbină, cu predominanță a stilului mauro-bizantin.
Intervențiile care au impus cercetare preventivă și supraveghere arheologică au fost generate de introducerea rețelelor de apă-canalizare și electricitate.
„În urma cercetării preventive desfășurate în perimetrul Ansamblului Castelului Bethlen din Arcalia au fost identificate câteva complexe arheologice databile în epoca modernă.
Castelul a beneficiat anterior de mai multe lucrări de renovare și restaurare, realizate însă punctual. Numeroase intervenții datează din perioada comunistă, când au fost turnate plăci de beton. Din păcate, intervențiile nu au fost documentate și nu apar în planurile originale ale castelului. În acest context, stratul arheologic, acolo unde a existat, a fost distrus.
Cert este faptul că în zona fundațiilor castelului nu au fost identificate urme care să ateste existența unor materiale arheologice anterioare perioadei comuniste.
Centurile de beton turnate în jurul fundațiilor, precum și diversele rețele de canalizare, gaz și electricitate au afectat în totalitate stratigrafia din jurul acestora…”, au precizat arheologii muzeului.
Identificarea unui pinten de zid pe latura estică a castelului s-a datorat unei situații deosebite. Acesta provine, cel mai probabil, de la o clădire de mici dimensiuni adosată castelului într-o etapă anterioară.
Și această structură a fost însă grav afectată de fosta rețea de gaze naturale – au mai precizat arheologii.
„Anexa cu ziduri de cărămidă identificată la sud de castel a reprezentat singura zonă în care a fost descoperit un material arheologic consistent.
Din nefericire, aceasta a fost distrusă în proporție de peste 50% de rețeaua de canalizare și de evacuare a apelor menajere aferentă actualei cantine (fostele grajduri), amenajată în perioada comunistă.
Din acest context au fost recuperate numeroase fragmente și obiecte din sticlă. E vorba în special de pahare și sticle aparținând unor recipiente cu conținut farmaceutic. Ceea ce sugerează că respectiva clădire ar fi avut funcția de depozit.
În urma cercetărilor efectuate în subsolul castelului, în zona dinspre intrarea principală, lucrările de curățare și asanare au dus la identificarea unor elemente constructive necunoscute conform planurilor inițiale.
Este vorba despre un arc de boltă din cărămidă, prevăzut cu o nișă închisă, cu funcționalitate neclară.
Aceste elemente pot fi atribuite unor faze ulterioare de construcție sau unor adaptări ale subsolului. Mai ales având în vedere că în partea superioară este vizibilă placa actuală de beton – intervenție modernă care suprapune zidăria originală a subsolului”, au precizat arheologii.
În aceeași încăpere au fost identificate două porțiuni de zid de cărămidă, ale căror părți superioare au fost demantelate. Astfel, acestea nu mai sprijină tavanul (respectiv podeaua anterioară a clădirii), aflându-se în prezent sub placa de beton menționată.
Materialul ceramic descoperit este, în general, fragmentar și constă în vase de dimensiuni medii, precum ulcioare, farfurii și străchini.
Doar o parte dintre fragmente prezintă decor sau glazură, majoritatea fiind ceramică de uz comun, destinată în special servirii mesei. Se remarcă prezența unor toarte de fierbătoare.
„Din punct de vedere cronologic, ceramica se încadrează în secolul al XIX-lea și în epoca contemporană, cu foarte puține fragmente posibil databile în perioada medievală.
Piesele metalice, din fier și bronz, sunt reprezentate de o pereche de foarfeci din fier, o lingură de bronz, câțiva nasturi și o monedă austriacă (kreutzer), foarte corodată, imposibil de determinat cu precizie.
Nu au fost identificate urme arheologice care să indice faptul că ansamblul castelului de la Arcalia ar suprapune un sit arheologic mai timpuriu decât momentul construcției sale.
Materialul arheologic descoperit se încadrează cronologic în epoca modernă și contemporană”, au mai precizat cercetătorii bistrițeni.
Cercetările arheologice au continuat și în anul 2025. În prezent, acestea se desfășoară la celelalte obiective ale ansamblului:
- Pavilionul Vechi de cazare,
- Pavilionul administrativ
- și Rezervorul de apă – Casa de pompe.
