Atmosferă caldă și plină de tandrețe, vineri, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița. Scriitoarea Ioana Nicolae și-a prezentat aici cea mai recentă apariție, volumul „Miezul inimii”.
Ioana Nicolaie a povestit cititorilor din Bistrița cum a ales titlul „Miezul inimii”. Scriitoarea din Sângeorz-Băi a reamintit celor prezenți vineri seara, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc”, o străveche poveste orientală.
E vorba despre un sărman care trăia într-o colibă sărăcăcioasă, în care încerca să se dezvolte spiritual. Preocupările lui erau legate de frumusețe, poezie și lucrurile bune ale lumii. Omul a fost la un moment dat călcat de un hoț. Pentru că nu avea nimic în cocioabă, acesta i-a permis hoțului să-i fure cuvertura pe care dormea. După plecarea hoțului, omul admirând luna plină de afară exclamă – Bine că nu mi-a furat luna!
„Într-un fel sau altul, toți ducem cu noi câte o lună. Toți ducem cu noi lucrurile care nu ni se pot fura. Și de fapt, numai acele lucruri contează. Totul poate dispărea din viețile noastre. Dar ce se află ascuns în mintea noastră, felul în care vedem lumea sau ce este în sufletul nostru – asta nu ne poate lua nimeni.
Asta m-a determinat și pe mine să scriu Miezul inimii. Cartea aceasta este o colecție de lucruri care nu mi se pot lua. Sunt lucruri trăite de mine. Sunt lucruri care seamănă cu acea lună care nu ți se poate fura…”, a mărturisit Ioana Nicolaie.
Miezul inimii este o carte surprinzătoare și foarte emoționantă, a remarcat Dan Coman, moderator al întâlnirii, alături de Ioan Pintea.
„Sunt aici pagini întregi de poeme, cum este și textul splendid despre un băiețel care descoperă trecerea timpului. Pentru mine este cu atât mai emoționantă cu cât cartografiază o zonă din eu și Ioana venim. Este vorba despre o perioadă pe care am trăit-o intens, din perspective diferite… Este și o carte foarte generoasă și plină de curaj. Ioana Nicolaie s-a livrat foarte mult în cartea aceasta. Nu este o simplă carte de literatură, ci merge dincolo de ea… Nu este nici ficțiune, nici jurnal, nici simple memorii. Este o formă specială de literatură cum la noi, în literatura recentă, nu veți mai găsi”, a remarcat Dan Coman.
Miezul inimii reușește să creeze o realitate de sine stătătoare – a mai punctat Dan Coman – o hartă interioară care face permanent trimiteri către cărțile anterioare ale scriitoarei.
Ioan Pintea, directorul Bibliotecii „George Coșbuc” a admis că a făcut o pasiune pentru „Miezul inimii”. „Cartea are un fond poematic extraordinar, fiind de o poezie desăvârșită, aproape neîntreruptă. Am remarcat și subînțelesurile biblice tulburătoare din volum”, a afirmat Ioan Pintea.
Ioana Nicolaie a și recunoscut că volume precum Pelinul Negru, Cartea Reghinei sau Tot înainte reprezintă o trilogie. „Aceste trei cărți au toate coerența lor. Sunt geografia exterioară și interioară a nordului meu. După ele, am simțit nevoia să fac o rupere de ritm. Aș fi putut s-o fac brutal. Am anunțat că acțiunea în următoarea mea carte se va petrece la Berlin. Pentru că aveam nevoie de această distanțare…
Miezul inimii este și o ruptură, dar și o legătură, o continuitate. Nu este o ruptură brutală, ci organică. Merge cumva în continuarea acelei lumi, dar o și desparte…”, a mai spus Ioana Nicolaie.
Foto @ Ioan Pintea
