E tânără, frumoasă, aprigă, harnică foc, deșteaptă și ambițioasă fără limite. Așa am putea-o descrie în câteva cuvinte pe tânăra Daiana Cotu din Livezile, care, la doar 25 de ani, are zeci de animale în grijă, lucrează peste 20 de hectare de teren și, în același timp, e studentă la Medicină Veterinară. A știut încă de la 6 ani ce vrea să facă în viață și, determinată, își urmărește planul, pas cu pas. Să nu vă mirați dacă peste câțiva ani vom scrie de ea că a deschis un centru de terapie cu animale pentru copiii cu dificultăți. E marele ei vis…
La doar 25 de ani, Daiana Cotu, o tânără din comuna Livezile, trăiește o viață ieșită din tiparele zilelor noastre. Învață bine și, în același timp, trudește din greu, dar cu entuziasm și bucurie, în ferma ridicată cu mânuțele ei. Ar fi putut să stea și să se bucure pe banii părinților de anii de studenție, dar nu e felul ei de a fi.
E fericită înconjurată de animale, de la oi și până la câini sau, ultima achiziție, o iapă frumoasă, pe care o simte sufletul ei pereche. Dacă ați fost la ultima ediție a Zilelor Medievale imposibil să n-o fi remarcat pe Diana și iapa ei, cu care, mândră nevoie mare, a făcut plimbări cu caleașca. A cumpărat calul din bănuții ei și, la fel și caleașca. La doar 25 de ani…
Aprigă, harnică, studentă și omul care le face pe toate în gospodărie. Nimic nu i se pare greu…
Studentă în anul IV, la USAMV Cluj, Facultatea de Medicină Veterinară, Daiana își împarte zilele între cursurile de la Cluj, gospodăria de acasă, de la Livezile, animalele pe care le îngrijește cu pasiune și, în secret, visează să deschidă un centru de terapie cu animale pentru copiii cu dificultăți.
Muncește cu plăcere și bucurie, iar rezultatul muncii ei chiar o face fericită. A reușit prin munca ei. Singură. Atât de multe încât alții nu au făcut cât ea într-o viață. Ascute coasa și dă cu ea în brazdă ca un bărbat, curăță după animale cu lejeritatea cu care alte fete de vârsta ei se machiază, știe problema fiecărui animal din mica ei fermă și nu sunt deloc puține animale de îngrijit: o iapă gestantă, 65 de oi, o văcuță, un vițel , 27 de miei, 25 de găini și șase câini, patru Ciobănești de Bucovina, un Akita și un pechinez, răsfățatul casei.
Lucrează în jur de 20 de hectare de teren, iar pentru a le face pe toate se trezește dimineața devreme, indiferent de zi, de vreme, dacă e sărbătoare sau nu. Ziua ei începe pe la 5 – 6 dimineața și se pune în pat pe la 22:30 – 23.00, cu gândul la planul de lucru pe a doua zi.
”Mă simt eu însămi doar când sunt cu animalele. Mă încarc din timpul petrecut cu ele, mă liniștesc, mă regăsesc” – spune Daiana cu o sinceritate care nu lasă loc de îndoială.
-
Bunicul i-a fost mentor, inspirație, prieten și tovarăș de drum: „Făceam o echipă grozavă…”
Povestea Daianei începe în copilărie, alături de bunicul său, omul care a inspirat-o și i-a insuflat toată dragostea față de animale și de muncă.
Poate că psiunea a fost acolo dintotdeauna, dar s-a conturat cu adevărat în copilărie, când și-a petrecut cei mai frumoși ani alături de părinții, sora și bunicii ei.
Spre deosebire de sora ei, care n-a împărtășit aceeași chemare pentru munca grea a câmpului și grija uneori istovitoare pentru animale, Daiana a fost fascinată de când se știe de tot ce însemna muncă în gospodărie, animale, câmp, pădure. Bunicul i-a fost mentor, prieten și tovarăș de drum:
“De pe la patru-cinci ani îl rugam să mă urce pe cal. Mai târziu, îl imploram să mă lase să călăresc singură. Deși era temător, știa că oricum nu mă poate opri. Era conștient că asta sunt eu.”
Își amintește și acum, cu drag și nostalgie, cum mergea cu bunicul în pădure sau la fân și cum, deși toți din jur îl întrebau ce caută cu o copilă după el la lucru, erau mereu primii care terminau treaba:
“Ziceau că ar trebui să-și ia un om matur să-l ajute, dar noi doi eram gata înaintea tuturor. Făceam o echipă grozavă…” – spune Daiana.
Așa a crescut, cu sufletul legat de animale și cu visul clar că, într-o zi, le va ajuta mai mult, folosind nu doar priceperea, ci și știința care să o ajute să le facă bine.
Când a terminat școala generală a urmat un pas firesc pentru ea, dar atipic pentru ceilalți: a ales Liceul Agricol din Bistrița, deși obținuse o notă aproape de 9 la Evaluarea Națională și ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta spre un liceu de prestigiu.
Decizia sa i-a surprins pe mulți atunci:
“Toți mă întrebau dacă am completat greșit dosarul, dacă am ales liceul din greșeală și când am de gând să mă transfer. Le-am spus clar: asta e dorința mea. De la șase ani știu ce îmi doresc cu adevărat în această viață.”
Deși știa deja partea practică a meseriei, Daiana a pus mereu mare preț pe educație: “Sunt conștientă că fără școală nu pot face nimic în viață, așa că mereu am prioritizat învățatul.”
Daiana și-a urmat visul și astăzi este studentă în anul IV la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj, specializarea Medicină Veterinară. Peste doi ani, dacă toate merg bine, va fi medic veterinar. Se împarte constant între facultate și gospodăria de acasă și chiar dacă uneori îi e greu, nu se plânge. Și chiar dacă programul ei e mai încărcat decât al altor studenți, notele ei rămân excelente.
Singurul moment de cumpănă a fost în urmă cu cinci ani, în timpul unei sesiuni, când bunicul ei s-a stins fulgerător:
“A fost un moment extrem de greu. Eram foarte apropiată de el, iar pierderea lui m-a marcat profund. Dar știu că e mândru de mine, chiar dacă nu mai e lângă mine fizic…”
Tora, iapa frumoasă care o face mândră când mână caleașca la evenimente
Recent, viața ei a fost îmbogățită de o prezență specială: iapa Tora, un animal cu care a legat o relație unică:
“Când o călăresc, când mergem în pădure sau cu caleașca, simt că suntem același suflet. Îmi place tare mult adrenalina, dar totodată și liniștea pe care mi-o oferă. Caii sunt cele mai inteligente animale.”
Și-a dorit mult un cal frumos, numai al ei, alături de care să construiască o relație specială. Iar visul i s-a împlinit. A pus ban lângă ban și a cumpărat-o pe Tora, iar mai apoi a cumpărat și o caleașcă, cu care onorează invitațiile la evenimente. Are ținute speciale pe care le îmbracă atunci când are evenimente și este o prezență care nu trece neremarcată. O fată frumoasă, blondă, cu părul lung, care mână ferm calul și caleașca.
Cu siguranță ați remarcat-o la ultima ediție a Zilelor Bistriței Medievale, unde Daiana a fost invitată alături de Tora și a făcut senzație: a plimbat zeci de copii prin centrul orașului, spre încântarea celor mici și a părinților:
“A fost o experiență tare frumoasă. Cererea a fost mare, iar mulți m-au întrebat dacă țin și cursuri de echitație. A fost o confirmare că sunt pe drumul meu, pe drumul cel bun…”
În urmă cu câteva săptămâni, Daiana s-a accidentat la picior și am găsit-o cu el în ghips. Să nu credeți că poate sta deoparte de treabă. Și nu pentru că nu ar avea pe cine pune în loc sau cine să o ajute, ci pentru că pur și simplu nu poate sta departe de ceea ce iubește:
“Așa e fiecare zi pentru mine, în orice anotimp. Mă scol devreme, fac focul, hrănesc animalele, cosesc, crap lemne, merg în pădure, fac de toate. Nu e că nu-mi permit să pun pe altcineva. Nu vreau. Nu pot. Pentru mine, munca asta e bucurie.”
De curând a terminat o parte din fân și spune că, deși lucrează mecanizat, tot e nevoie de prezența și mâna ei.
Un centru de terapie cu animale pentru copiii cu dificultăți – visul ei cel mare
Visul cel mai mare al Daianei este să deschidă un centru de terapie asistată cu animale, în special cai, pentru copiii bolnavi. Ea crede cu tărie că dragostea și prezența unui animal pot vindeca acolo unde medicina nu mai reușește:
“Animalele, deși nu vorbesc, simt mai bine decât orice om. Uneori nici nu trebuie să faci nimic, doar să fii acolo cu ele. Natura și animalele au un dar pe care oamenii îl subestimează.”
Viața Daianei nu e una obișnuită pentru o tânără de 25 de ani în 2025, dar este viața în care se regăsește și care o face fericită. Cu Tora, cu turma ei de oi și toate celelate animale, cu mirosul de fân proaspăt și cu dorul bunicului în suflet, Daiana trăiește, muncește și visează în ritmul naturii. Și este o sursă de inspirație și, da, poate un model greu de atins. Nu e simplu să fii Daiana și nu poate oricine…Dar, cu siguranță, Daiana poate orice, dacă asta își va propune. N-o sperie nimic și mai ales munca. Și dacă munca e secretul, pentru ea va fi mereu simplu…
