BRIKADA – pentru mulți dintre noi alternativa / spațiul de joacă atât de cald, în care se putea savura cafea adevărată, muzică specială și poțiuni originale imposibil de găsit în altă parte – și-a închis porțile zilele trecute. Despre atmosfera fabuloasă de la concertul Eyedrops – data viitoare. Acum ar fi mai important un alt semnal de alarmă: Matei Morariu, administratorul și sufletul Brikada, ne-a povestit despre dezamăgirile care l-au convins să închidă barul: măsurile abuzive din ultima vreme, controalele și atitudinea lipsită de respect a autorităților. Cum ar putea fi revitalizat Centrul istoric din Bistrița:
Am stat de vorbă cu Matei Morariu – administratorul Brikada – 39 de ani, absolvent al Colegiului „Liviu Rebreanu”, secția germană. Olimpic la germană care a jucat baschet în fiecare zi, timp de 9 ani. Absolvent al Facultății de Limbi Moderne Aplicate și Drept la UBB Cluj Napoca – după cum puteți afla din podcastul MODUL realizat de elevii CNLR.
Am povestit pe îndelete despre motivele care l-au condus la decizia de a închide Brikada, unul dintre cele mai iubite localuri din Bistrița, până nu demult.
„Este vorba de un cumul de factori. În primul rând vecinii care se mută de bună-voie deasupra unui local. După care încearcă trei ani la rând să-l închidă prin toate modurile legale posibile și imposibile. Legal nu au avut ce să ne facă.
În plus, în situația economică din țara asta, acum, mi se pare o idee foarte proastă să investești în HoReCa… Nu există predictibilitate fiscală în România…
Câteva idei despre revitalizarea Centrului istoric din Bistrița
Dacă Primăria Bistrița își dorește să revitalizeze viața de noapte în centrul istoric – în primul rând ar trebui să modifice ora de liniște, de la 22.00 la 24.00. Atunci se termină programul de lucru pentru restaurantele și terasele de pe pietonal.
Nu poți să impui prin lege două ore de priveghi, de la 22 la 24… Ne-au întrebat de ce este posibil la ceilalți? Pentru că noi am fost un local de nișă, cu un specific anume, cu un concept anume. Că toți restul fac același lucru – nu însemnă antreprenoriat. Noi am vrut să construim aici în Bistrița altceva. Nu puteam funcționa ca toți restul, pentru că aveam la bază alt concept.
La toți restul lumea mergea să mănânce. Implicit e vorba de o altă atmosferă când mănânci. Noi făceam party-uri, invitam DJ și organizam concerte. Asta implică o altă atmosferă. Era un high energy bar. Nu puteam fi incluși în aceeași oală cu restul.
Cei care locuiesc în zona centrală ar trebui să-și asume acest lucru. În orașele din Occident, viață de noapte în centrul istoric înseamnă cafenele și cluburi deschise până spre dimineață.
Mi s-a spus că există un proiect care prevede ca viața de noapte să se mute lângă vale. Să vină lumea, să mănânce pe centru, să bea o cafea și apoi să se mute pentru viața de noapte sau eventualele petreceri lângă vale. Nu mi s-a părut în regulă pentru oaspeții Brikada. Și de fapt nici nu am speranțe că se va întâmpla așa ceva prea curând.
O altă problemă, în centrul istoric este pavajul de toată jena. Arată deja ca un teren de golf. Zilnic vedeam oameni care cad împiedicându-se în pavaj. Zilnic erau doamne care își prindeau tocul în pavaj sau copii care se împiedicau… Dacă voiam să scoatem o masă afară, nu stătea dreaptă. Cădea supa din farfurie. Trebuia totul nivelat mai întâi...
În plus, i-au mai cadorisit cu un „ajutor” pe cei din HoReCa: au dublat chiriile la terase pentru acest sezon. Un mega ajutor, într-adevăr…
Măsuri abuzive: Se lovește în HoReCa din toate părțile
Au apărut, în ultima vreme, o mulțime de măsuri abuzive, au apărut taxe tot mai mari, TVA-ul a crescut galopant. Dar noi stăm și ne minunăm de ce ni se întâmplă. Fără să facem nimic. Dacă nu facem nimic și nu reacționăm, se subînțelege că acceptăm. Dar dacă nu se trezește nimeni să taie salariile și pensiile speciale, cât își imaginează că vor tot mulge de pe HoReCa ? Nu au alte strategii. Singura strategie, după mintea lor, e să mărească taxele sau să introducă taxe noi. Altă strategie economică nu au. Nici măcar nu au redus angajații de la buget, cum s-au lăudat. I-au mutat dintr-o parte în alta… Ca pe vremuri. Au făcut niște rocade, dar numărul e același…
Se mărește și TVA-ul… Mi se pare că vor urma bucătăriile. Ei sunt singurii deocamdată care au rămas cu 9% TVA. Încă o duc bine, dar o să-și bage statul mâna și acolo, cât de repede…
Din 2020 încoace, de când au dat drumul la primul val al pandemiei, mi se pare că se lovește în HoReCa din toate părțile. Problema este că trăim într-o țară care nu produce nimic și care trebuie să trăiască din TVA-urile plătite de noi toți cei din privat. În afară de online, HoReCa e domeniul cu cele mai multe tranzacții pe oră.
La o cafenea, cu restaurant unde sunt tot timpul oaspeți, se fac foarte multe tranzacții. Dacă reușești, ca stat, să-ți bagi mâna în fiecare tranzacție – produci ceva bani de-acolo. Dar ucizi sectorul HoReCa și sectorul privat. Și e păcat… Pentru că astfel îi ucizi pe micii antreprenori. Ucizi creativitatea… Am uneori impresia că parcă și-ar dori să rămână doar marile lanțuri și companii, francize sau supermarketuri. Să fim toți angajați acolo și să depindem de ei…
Nu-mi dau seama cum supraviețuiesc ceilalți. Înțeleg că au business-uri ca să spele bani din alte business-uri. Sau au bucătării și reușesc cumva să rămână în viață… Dar garantez că nimeni nu o duce bine. Poate sălile de nunți, unde se lucrează mult la negru… Eu nu pot să lucrez la negru. Probabil am fost singurul local din oraș – și asta mi-au confirmat-o și cei de la ANAF – care am scos bon la fiecare vânzare.
Da, am scos bon la fiecare vânzare. Pentru că mi-am dorit o afacere 100% legală. Am vrut să cred că se poate așa. S-a putut 7 ani. Dar deja devine totul absurd. N-aș dormi noaptea dacă m-aș apuca să vând la negru. Nu e genul meu…
S-au lamentat un pic colegii mei când au auzit că se mărește TVA-ul. Vai de noi, ce ne facem, o să ne fie tot mai greu… Dar cam atât. Nu îi văd căutând soluții. Nu îndrăznesc să facă un eveniment, să facă un happy hour între 16 și 19. Nu li se pare profitabil să vândă la juma de preț. Nu-și dau seama că va fi profitabil pe termen lung. Pentru că aduci niște oameni într-un interval de timp care era oricum mort. Pe termen lung îți formezi doi, trei oaspeți care vor reveni și poate vor deveni chiar oaspeți fideli. Dar nu-și dau interesul, nu sunt curioși. Foarte axați pe ieftineli. Pe „lasă că merge și așa ieftin”. Nu pun accent pe calitate și ignoră experiența oaspetelui. Ba mai și mormăie – ce? să se bucure că l-am servit așa ieftin!
Nu, ei ar trebui să se bucure că un oaspete le-a trecut pragul și a servit ceva acolo…
Totul pornește practic de la București. Sunt asociații de HoReCa în toată țara. Ultima măsură propusă de ei – ca asociație care ar trebui să apere drepturile HoReCa – a fost tâmpenia cu fiscalizarea bacșișului a doua oară. Au mai propus-o o dată, și nu a funcționat.
Anul trecut parcă au revenit iar la propunerea asta. Dă-o naibii – era câștigul celor care muncesc și îți servesc clienții. Asta nu era o tranzacție oficială care să țină de operarea localului. Banii ăștia se pot da și afară. Era lege în HoReCa să-i oferi omului un salariu de bază, care este cât este, nici ăla mult, tocmai ca să-l încurajezi să-și dea interesul, să se poarte frumos cu clienții, să-și producă diferența din bacșișuri.
Câteva impresii / depresii despre controalele de la Protecția Consumatorilor
Sunt niște măsuri complet absurde care vin de la oameni care nu au lucrat nici o oră într-un restaurant… De la ANPC au venit anul trecut în control și mi-a cerut doamna să pun etichete cu data și ora la care am desfăcut fiecare cutie de lapte.
I-am explicat – Doamnă, avem ore în care trebuie să preparăm și să vindem câte 40-50 de cafele pe oră. Când să le fac dacă mă apuc să pun etichete pe cutiile de lapte ? Trebuie să mai și muncim aici…!
Instituțiile care vin în control ar trebui să te ajute, nu să-ți încurce munca !
Doamne ferește să le spui că salariile lor sunt plătite din banii noștri. Aici ți-ai tăiat picioarele… Nu înțeleg. Noi ar trebui să colaborăm, ei ar trebui să ne susțină cumva. Am prieteni care au baruri în Olanda, în Germania, în State. Orice organ de control vine acolo și îți face întâi un raport. La noi – vin în control, îți fac raportul și îți calculează instantaneu amenda.
Dincolo se merge la o constatare. Nu are nimeni treabă cu tine, trebuie doar să-i oferi acces în bar. Omul își face rondul, verifică și îți face o listă – uite astea sunt neregulile. Ți se dă termen o săptămână – două să le remediezi. Apoi revine controlul și verifică dacă ai remediat. Ceea ce mi se pare absolut normal. Dacă nu am remediat ceea ce era greșit – ok, dă-mi amendă, că o merit.
Dar nu veni să-mi dai amendă pentru că am un bags de răcoritoare sigilat așezat jos pe gresie…! N-am știut… Care era problema cu el? Mi s-a spus că trebuia măcar o bucată de carton sau lemn sub dozele de răcoritoare. Ok, atunci pe loc, sub ochii doamnei, am pus un carton dublu sub dozele de răcoritoare. Și m-am întors victorios spre ea – Ei, acum e bine?!
Nu, că trebuie să vă sancționez oricum !
Doamnă, suntem doar noi doi aici în magazie, credeți-mă nu am știut. Într-o secundă am rezolvat, țin minte de-acum încolo și nu mai fac! Înțeleg dacă aveam o bucată de carne expirată din care serveam oamenii… Dar aici e doar un bags de doze sigilate, cu termen de valabilitate în regulă, am factură pe el…
Nu, nu discutăm, 3.000 de lei amendă !
Pe lângă asta, mai era și expertă în afaceri. M-a „liniștit” cu o replică de genul – lăsați, că aveți lume în bar, vă merge bine, aveți de unde plăti !
Ce să le mai spui ? Vin cu o atitudine de toată jena și cu niște aere de superioritate de te doare mintea… „Vino încoace!!! Ce ai aici???” s-a răstit la tinerii de la bar.
Și am sărit ca ars – Doamnă, poate vi se par niște copii, dar sunt angajații mei! Nu aveți voie să vorbiți așa nici cu ei, nici cu mine! Sunteți în localul meu și veți vorbi politicos sau vă completați hârtiile afară și la revedere !
Vai de mine, ce atitudine aveți !
I-am replicat – nu fac decât să mă asortez la atitudinea dumneavoastră. V-am vorbit politicos, v-am oferit o cafea, v-am zis Bine ați venit. Nu am devenit nepoliticos decât atunci când ați devenit și dumneavoastră…
Aventurile și procesele cu Poliția Locală
Și pe cei de la Poliția Locală i-am surprins de câteva ori urlând la copii. I-am luat la rost, îți dai seama – la cine urli măi așa ?! Cum îți permiți să vorbești așa cu angajații de la Brikada ?!
Aveam la un moment dat vreo 6 sau 7 procese verbale cu amenzi pentru tulburarea liniștii publice – întocmite de același individ. Și de ani de zile de când stau aici, am început să-i cunosc, dar pe ăsta nu-l știam… M-am dus la Poliția Locală și le-am spus că dau în judecată instituția și îl acuz de abuz în serviciu. Nu s-au calmat.
Am intentat proces pentru abuz în serviciu și am câștigat. Am contestat și amenzile și apoi toată lumea s-a liniștit. Dar pe bune acum – chiar numai așa se pot rezolva lucrurile ? Cu procese? Au și ei atribuții, am pretenția să fie politicoși cu mine și cu angajații mei.
Vreau să se comporte profesional. Adică formal. Nu să mă ia cu „salut, bă!”
Ești domnul agent în timpul serviciului. Iar eu sunt domnul proprietar sau cârciumar șef sau ce-oi fi… Ne vorbim politicos, așa cum se cuvine…!
Ok, oamenii în general sunt frustrați. Mai ales cei care au sau nu au anumite funcții își descarcă frustrările cum și pe unde pot. Ca să te facă să te simți sub nivelul lor. Inferior. Ceea ce eu, unul, nu sunt… Și nici angajații mei nu erau…
Astea și multe altele adunate m-au convins să închid șandramaua. Să continui brandul Brikada sub altă formă. Ca să nu se ajungă la situații mai grave…
Pentru a o duce bine cu vecini respectai si respecta legile tari unde ai bolda,
In loc sa facem o emblema din acest local, l-am „daramat” ca sa fim in trend cu cei ce ne ne conduc. Cei care si-au trecut Bistrita pe persoana fizica. Felicitari pentru articol. Mai sunt Bistriteni curajosi. Pacat ca nu se face primavara, doar cu cateva flori.
Pacat. Era printre putinele localuri unde gaseai o cafea buna.