Invitată la emisiunea „Oameni din Bistrița-Năsăud”, Ana Dragu – psiholog clinian, psihoterapeut cognitiv comportamental și coordonatorul Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ” – a povestit despre latura sa mai puțin cunoscută publicului bistrițean.
Ana Dragu este și o apreciată poetă, dar și autoarea unor articole scrise o perioadă îndelungată în Dilema Veche.
Este autoarea romanului Mâini cuminți. Copilul meu autist – un volum de memorialistică inspirat din experiența sa alături de Eduard, copilul ei diagnosticat cu autism la vârsta de doi ani.
Cartea a fost distinsă cu premiul revistei Observator cultural, editia 2016, sectiunea „Memorialistică”.
Ana Dragu este și autoarea a patru volume de poezii: iarbă pentru fiare (Charmides, 2004), Păpuşa de ceară (Charmides, 2008), Păzitoarea (2012) și Borderline (2017).
„În poezie nu există reguli. În poezie este libertate absolută. Dar aici totul de pinde de talent, de inteligența artistică, Mi-am dorit și îmi doresc să scriu o carte pentru copii. Dar nu s-a concretizat încă nimic”, a mărturisit Ana Dragu la Bistrițeanul Live.
Înainte de a fonda Centrul „Micul Prinţ”, Ana Dragu a fost jurnalist. „Cred că a fost primul meu job. În presă. Am renunțat din lipsă de timp, pentru că la un moment dat a trebuit să mă concentrez pe altceva”, a povestit Ana Dragu.
Ana Dragu a povestit și despre lupta părinților care au copii diagnosticați cu autism. Despre orele de terapie, povara și durerea care îi însoțește de-a lungul întregii vieți.
„Am învățat să privesc cu oarecare detașare lucrurile pe care nu le pot controla. Nu putem controla lumea. Lucrurile se schimbă extrem de greu. Pentru o singură mică modificare legislativă m-am chinuit 10 ani…”, a reamintit Ana Dragu.
Ea a povestit și despre viața sa alături de cei doi copii ai ei, Eduard și Alexa Dragu.
„Avem pretenții prea mari și stupide de la copii. La început, când ești părinte tânăr ai câteva idei fixe în cap: copilul trebuie să învețe bine, să fie ascultător… Până la urmă îți dai seama că nu asta este important.
Noi ar trebui să ne propunem să avem copii cât se poate de fericiți și adaptați la lumea din jur. Din punctul ăsta de vedere, nu contează notele. Sunt oameni care fac performanță în diferite domenii, dar nu sunt împăcați cu ei înșiși. Au depresii, au diverse tulburări psihice pe care le dezvoltă de la stress… Cumva asta încerc să încurajez și asta am încercat să fac: să ne gândim la binele lor psihic și emoțional. Asta nu înseamnă să-i lăsăm să facă ce vor, sau să nu le impunem reguli. Dar să punem în balanță și să înțelegem care sunt posibilitățile și limitele lor.
Am fost o mamă foarte dură. Aș minți să nu recunosc asta. Am impus reguli foarte stricte. Toți cei care am interacționat cu Edi, am avut nevoie de o conduită terapeutică iar asta a presupus reguli, recompense, consecințe…”, a mărturisit Ana Dragu.
Despre pasiunea ei pentru scufundări, despre liniștea și albastrul total care poate fi descoperit în adâncuri – aflați urmărind întreaga emisiune, mai jos:
