Nu a făcut niciun fel de școală de artă, dar desenează impresionant! Cei mai mulți îl cunosc din postura de muzeograf, la Casa Argintarului, unde Eugen Miloș îi cucerește pe turiști cu povești despre istoricul clădirii sau al personalităților care s-au perindat pe aici. Nu puțini au fost surprinși, însă, să descopere că Eugen Miloș este foarte talentat la desen. Și că pasiunea poate răzbate dincolo de orice barieră sau restricție impusă de sistemul politic.
Eugen Miloș și-a uimit recent prietenii cu expoziția de grafică inaugurată la Casa Argintarului. Aici pot fi admirate câteva zeci de portrete în creion sau cărbune înfățișând personalități marcante ale lumii contemporane sau clasice. Unele – grație talentului artistului autor – transmit emoționant expresii sufletești ale modelelor.
Eugen Miloș ne-a mărturisit că după ce a absolvit Liceul (pe atunci ) „Liviu Rebreanu”, și-a dorit inițial să urmeze facultatea de Filosofie – Istorie. Însă a avut probleme cu Securitatea care l-a împiedicat să-și urmeze visul. „În clasa a XI-a am fost plecat în Germania Federală. La întoarcere, am avut probleme, unii dintre colegii noștri erau informatori ai Securității… Mi s-a transmis că nu are sens să susțin examen la Filosofie, pentru că nu voi trece examenul… Și atunci am preferat să mă pregătesc pentru Arte, cu profesorii din Bistrița, un an și jumătate…”, ne-a povestit Eugen Miloș.
A trecut de prima probă la Institutul de Artă din Cluj, însă de următoarea probă nu a reușit să treacă. „M-am enervat, am rupt toate desenele, mi-am spart mulajele și figurinele din ghips sau lut, și am lăsat-o baltă. M-am apucat de lucru, am muncit într-un magazin în Sugălete. Apoi am închis firma, și în final m-am angajat la Muzeu”, ne-a mai povestit Eugen Miloș.
Directorul muzeului, Alexandru Gavrilaș l-a încurajat să reia obiceiul de a desena, oferindu-i ocazia de a-și expune lucrările de grafică.
Chipuri de savanți, profesori, compozitori sau lideri spirituali vă așteaptă să-i descoperiți la Centrul German / Casa Argintarului de pe Dornei. Dacă o parte dintre portrete reprezintă celebrități ale lumii, altele sunt construite din imaginație.
Artistul recunoaște că se simte atras de realismul clasic și că există, între personalități – anumite figuri care l-au impresionat, dar pe care nu a reușit încă să le creioneze. Beethoven, Rachmaninov sau Rimski-Korsakov sunt câteva dintre acestea.
„Fericiţi sunt cei care nu îşi alungă copilul din ei”, mărturisea Eugen Miloş cu prilejul vernisajului expoziției de grafică intitulată Căutări. Artistul ne-a explicat că îi prețuiește foarte mult pe acești oameni pentru că au curajul de a experimenta, chiar și la vârste înaintate, curiozitatea, tandrețea față de natură, vivacitatea…
La Casa Argintarului sunt expuse 50 de portrete alese „aparent la întâmplare. După ce am privit o fotografie reușită care mi-a spus ceva, m-a ajutat să înțeleg ființa de dincolo de portret… Tot ce a însemnat oameni valoroși de pe vremuri au pierit acum. Generația de astăzi nu prea mai are modele. Sau cei care ar trebui să fie modele sunt dați la o parte, în locurile libere fiind impuse non-valorile. De aceea am încercat să readuc în lumină ideea de oameni valoroși din domeniul culturii, spiritualității, muzicii…”, ne-a mai mărturisit artistul.
Eugen Miloș ne-a explicat că cel mai dificil, într-un portret, este să surprinzi așa cum se cuvine expresia ochilor. „De obicei construiesc portretul începând de la ochi… Abia după ce îi finalizez, în jurul ochilor, se poate desena și restul figurii. Dar cu ei încep pentru că ei fac personajul să fie viu…”
Cât durează realizarea unui asemenea portret…? „Nu este un serviciu, nu e ca și cum ai lucra undeva timp de opt ore. Uneori desenez la câte un portret o zi, cu diverse pauze. Alteori îmi ia câte cinci zile. Uneori pur și simplu îmi merge mâna, alteori nu. Este nevoie de o anumită stare de grație…”
Au fost și persoane care au vizitat expoziția și au dorit să cumpere din portrete. „Au fost cam 10 oferte… Dar n-am vrut eu să vând deocamdată”, a admis Eugen Miloș.
Artistul este pasionat de istorie – „dar istoria aceea înțeleasă, nu memorată… Dacă înțelegi mentalitățile unei epoci, conjunctura, detaliile sociale care au contat într-o epocă – înțelegi istoria… Înțelegând-o, poți s-o povestești mai departe. Și atunci devii folositor… ”
