Ai fost mândrul împărat al unui bogat și întins imperiu… Toată puterea lumii a fost a ta, dar nimeni nu își mai aduce aminte de tine, de parcă n-ai fi fost. Viața ta o fost o bătaie de aripă a unui fluture sau un bâzâit de bondar.
Ce rămâne din ce trece? Amintirea faptelor unui pescar, a unui păstor sau a unui țăran scrise în sufletele oamenilor durează cât toate vremurile. Și îi face pe oameni, prin generații, să se plece când le aud numele.
Îmbrăcați cât să nu le fie frig, mâncând cât să nu moară de foame, acești oameni au avut puterea de a duce cu ei și a răspândi oceane de înțelepciune și iubire peste oameni.
Numai iubirea rămâne din ce trece. Și doar ce scriem în sufletul oamenilor străbate vremurile.
De unde știm noi toate acestea ? De la Isus, cel care cu iubire a învins toate puterile începând cu cea a uriașului Imperiu Roman, care a devenit creștin în întregine. Adică supus lui, care purta și răspândea dumnezeiasca lege a iubirii.
Acolo unde există putere nu există iubire, acolo unde este iubire nici o putere nu rezistă…
Foto deschidere @ Alexandru Uiuiu
E un pro(to)-citat smuls din context. „Acolo unde e stăpână puterea, nu există iubire, iar acolo unde e stăpână iubirea, nicio putere nu rezistă.” – Carl Gustav Forever Jung. Bizară și îndrăzneață afirmație mai ales că ura este corelativul iubirii.