Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul, adică decât haina groasă – zice un proverb care vrea să țină trează atenția omului la ceea ce contează cu adevărat în viața lui.

De multe ori românul este snob și își neglijează apropiații în fața unor oaspeți care au ceva notorietate. Ospeția este una și mojicia față de ai tăi este alta. De aceea proverbul întărește grija datorată cămeșii, adică apropiaților…

Dacă vine la noi în sat unul de la București care a apărut și la televizor – îi dăm zece mii de euro să ne cânte o jumătate de oră. Și îl uităm pe omul nostru care – cu acordeonul, vioara sau cu fluierul – ne-a ținut pe nimica toată toate petrecerile, de la nuntă la botez și la onomastici.

Acesta pare că nu a avut niciodată vreo valoare în fața celui cu reclamă la televizor. Cântă vedeta pe scenă, ia banii și fuge.

Iar omul nostru stă la un capăt de rând, gândind că pentru organizatori este mai apropiat sumanul sau gubul decât cămașa care i-a ținut de atâtea ori de cald… Și mai apoi pleacă umilit acasă.

Dacă vin la noi străini din Europa ne strângem toți pe lângă ei ca să le oferim tot ce avem mai bun. Și de multe ori constatăm că nu ne-am mai văzut de mult. Că doar venirea străinilor a fost prilejul de a ne aduna și de a arăta cine suntem și ce avem…

Spectacol folcloric că au venit francezii. Demonstrație de meșteșuguri că au venit germanii. Expoziție de produse agricole că au venit spaniolii. Mese întinse că au venit artiștii de aiurea…

Ospeția românească este vestită. Dar să nu uităm că lucrurile acestea le putem face și noi între noi. Și noi pentru ai noștri.

Pentru că, la o adică, este mai apropiată cămașa decât sumanul… Iar după ce pleacă oaspeții sau celebritățile, tot împreună ne ducem traiul și la aceeași masa ne bem cafeaua.

Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea