Cui te-nchini acolo te duci – spune un proverb a cărui răspîndire printre oameni ne dă de gândit. Nu poate fi decât adevărat.
Să facem din realitățile terne, irealități eterne și să ne imaginăm că un afacerist care s-a închinat mereu aurului – se rătăcește și ajunge în deșert. Soarele este orbitor și fierbinte, iar setea îi arde măruntaiele. Buzele îi sunt uscate și ochii prind a i se încețoșa, după zile în care numai întinderile nisipului le-a văzut.
Cu ultimele nădejdi, se roagă pentru o salvare. Și ca prin minune, din cer cade aproape de el o valiză spre care se târăște în așteptarea unui strop de apă. Dar când o deschide, vede că înăuntru se află 5 milioane de euro. Ce să facă atunci și acolo cu ei? Moare cu valiza în brațe.
Încheierea vieții noastre ne configurează destinul care este ca o săgeată trasă din arc. Ea este trimisă acolo unde și-a desenat viața ținta.
Asta este: cui te închini – acolo te duci. Și nu sunt toți oamenii atâta de deștepți încât să se închine apei, lucrurilor simple și lui Dumnezeu care le-a creat pentru noi…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
