În calul care trage, în același se dă cu biciul – spune românul, observând că, de multe ori la căruță, calul vrednic trebuie să suplinească lipsa de efort a celui leneș. Proverbul acesta este o bază de reflecție și pentru lumea oamenilor.
Adevărul este că s-a umplut lumea de șmecheri mai mult decât altă dată. Posibilitatea câștigurilor nemuncite, din tot felul de afaceri norocoase sau „tunuri”, cum li se spune în lumea biznisului de cartier, a deschis calea către ideea că poți să nu muncești și să fii bogat.
Sunt pline terasele, în fiecare dimineață, de oameni care fac aranjamente. Care umblă după chilipiruri. Care dau tunuri, care găsesc breșe în legi care să-i favorizeze. Au apărut o grămadă de băieți isteți care așteaptă oportunități.
În tot acest timp, sunt români care cultivă sute de hectare cu grâu, cu pomi fructiferi. Sunt români care au început afaceri în agricultură, comerț, industrie, turism, servicii, care îi fac să muncească de dimineață până noaptea. Care nu au parte de o cafea decât duminica, după slujba de la biserică, unde se duc să se roage lui Dumnezeu ca lucrurile să meargă bine. Oameni care dau de lucru la alți oameni.
Ei sunt, conform proverbului înțelept, „calul care trage” și tot în ăla se dă cu biciul. Ei sunt cei care au de suportat taxe, impozite, popriri, birocrație… Pentru că așa e obiceiul românesc.
Mai apoi, în instituții de stat și private sunt oameni care lucrează cât zece și de-abia apucă să-și ia un concediu după un an de muncă. Ei bine, acelora li se impune reducerea salariul sau ore sporite de muncă. Și tot pe acela se pun iar poveri, pe când cei ce se hlizesc zilnic sunt bine-mersi.
Lucrurile acestea ar trebui să se schimbe, într-o Românie care se vrea prosperă, unde omul muncitor să nu fie luat de fraier și șmecherul de vedetă.
Dar asta depinde de fiecare dintre voi, cei care citiți aici. Ar fi bine să îi susținem pe cei ce muncesc cu adevărat și să îi sancționăm pe șmecherii ascunși în spatele lor.