Este în acest proverb o înțelepciune foarte motivantă care ne asigură că nu mor caii când vor câinii… Și ajuns aici, voi cita în mod spectaculos primul principiu al fizicii lordului Isaac Newton care ne spune că o forță care acționează naște o forță egală și de sens opus. Să fie clar, noi iubim și caii, și câinii…
Care sunt în acest proverb doar simboluri și ajutoare ca să înțelegem ce se întâmplă între oameni. Orice forță care vrea binele și urcă pe cai trebuie să înfrunte o forță care latră și mârâie… O forță egală – dar de sens opus: forța javrelor care se opun.
Caii sunt cei care trag din greu și duc lumea mai departe. Au succes și asta le aduce invidia jalnicilor și mediocrilor. Aceste javre ale istoriei le doresc nimicirea și moartea, deși ajung numai până la genunchii cailor.
Dar proverbul transmite o mare nădejde: viața și moartea oamenilor este în mâna lui Dumnezeu. Și așa face din încercările invidioșilor o risipă de energie. Pentru că nu mor caii când vor câinii.
Dacă așa stau lucrurile în lumea oamenilor de rând, să trecem și la niște exemple ilustre.
Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Horea, Cuza, au murit ei oare exact când au vrut cei care i-au dușmănit? NU. Ba aș zice că nici nu au murit deloc, ci doar s-au ascuns în memoria colectivă a acestui popor ca să fie nemuritori. Și din când în când, de acolo, acești cai de aur ai istoriei naționale pot să mai viziteze visele javrelor istoriei, transformându-le în coșmaruri. Pentru că nu mor caii când vor câinii...
Foto – Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea @ Stegar la nuntă, în Josenii Bârgăului
