Un spectacol de milioane, pe câteva străzi din Bistrița – cele mai norocoase, cele alese, cele privilegiate care, în ultimele zile au îngălbenit și s-au umplut de frunze. Gata să leșine…
Gata să se topească sub tălpile noastre nesimțitoare. Să intre în pământ de rușine. Poate cu gândul la iarna care se apropie, la aerul tot mai răcoros, tot mai aprig.
Poate, dimpotrivă, visând alene la zăpezile de altădată. La copiii care ies de la școală și li se prăbușesc în brațe sau le împrăștie pe trotuare. Încropind rapid o nouă / proaspătă ordine mondială.
Nu avem nicio vină, orișicât. Niciun merit. Atâta doar că atunci când ochiul cere lumină – nu poți decât să i-o oferi pe tavă. Să te prefaci în tăcere. În cădere. În credere… Să te lași cuprins de satisfacție și să dezlănțui un strigăt de bucurie…
