Astăzi începe, care va să zică, Postul Nașterii Domnului… De unde facem rost de mâncare de post? De ce să iertăm dușmani care merită scuipați și care ne-au călcat în picioare? Cum naiba să facem să nu ne mai înjurăm aproapele? Cum să nu urlăm în trafic? De ce să ne umilim? Începe totuși postul Crăciunului… Pregătirile ar fi trebuit începute încă de ieri. Dar le-am ratat, desigur… Așa că ce rost mai are ?!?
Începând de azi și până în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie inclusiv, creştinii ortodocşi şi greco-catolici intră în postul Crăciunului. Un post care ar trebui să ne amintească de postul patriarhilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Pentru că așa așteptau oamenii, pe vremuri, venirea lui Mesia…
Dar la noi e mai complicat…
Avem o mulțime de responsabilități, avem alte (noi și complexe) vremuri de traversat și, dacă stăm drept să cugetăm strâmb – alte priorități, alte urgențe, alte…
Orișicât, oficial – postul Nașterii Domnului ar trebui să fie un post de pregătire spirituală, astfel încât noi înșine să devenim un templu, un culcuș al lui Hristos…
Primele mențiuni despre respectarea acestui post provin taman din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei. Hotărârea ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, ținut în anul de grație 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Înaintea sinodului cu pricina, creștinii posteau diferit: unii numai șapte zile, iar alții șase săptămâni.
Orice sărbătoare presupune şi un strai sărbatoresc, iar „în cele mai multe cazuri, dobândirea straiului sărbătoresc este rezultatul unor renunţări – şi chiar sacrificii – împletite însă cu bucuria anticipată de a avea ceea ce-ţi doreşti şi cu care vei fi în stare să cinsteşti momentul festiv la care eşti chemat să iei parte (fiindcă, să ne înţelegem, orice sărbătoare e un fenomen social; ea nu este niciodată a unuia singur)” – afirma la un moment dat Bartolomeu Anania.
Creştinii vor renunţa așadar la carne, lapte, ouă şi dulciuri, postind 40 de zile și încercând astfel să se învrednicească să primească și în acest an Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat și născut din Fecioara Maria.
Tot oficial, în zilele de marți și joi se face dezlegare la untdelemn și vin, iar în zilele de sâmbătă și duminică este dezlegare la pește și vin.
În ziua de Ajun se mănâncă abia seara și doar grâu fiert îndulcit cu miere, covrigi, turte din făină și poame, deoarece cu semințe a ajunat și Daniil proorocul și cei trei tineri din Babilor, care au prevestit și așteptat Nașterea Mântuitorului. De Crăciun, indiferent de ziua în care cade se mănâncă de dulce.
Pe vremuri, bunicii noștri numeau prima zi dintr-un post mare (al Crăciunului sau al Paștilor) – Spolocania sau Polocania… Era ziua în care se făceau diverse ritualuri de purificare: vasele în care se gătea sau din care se mânca de dulce se spălau foarte bine şi se urcau în pod, de unde erau scoase alte vase – în care se mânca doar de post. Dar asta se întâmpla demult, când oamenii își închipuiau că dacă respectă postul cu sfinţenie – se lungesc și zilele omului…
Dar la noi e mai complicat… Avem o mulțime de responsabilități și ne este omenește imposibil să ne închipuim o zi lipsită de furie sau nervi…
