Mai ales în ziua de astăzi. Mai ales după două chinuitoare luni de izolare – în care lumea s-a ascuns prin case burdușite de provizii – lupta pentru supraviețuire a devenit cu adevărat chinuitoare. Ești nevoit să dai în cap celorlalți, numai să-ți rămână ție o fărâmă de pâine în plus…
Ești nevoit să faci lucruri de care, altminteri, te-ai rușina…
Ești forțat de împrejurări să te transmformi într-o ființă crudă și neiertătoare. Să patinezi într-un echilibru precar și să te dezechilibrezi… Să-ți împingi colegul de la etaj în jos… Să-i dai una în cap, atunci când se întoarce. Să-l muști de aripă și să-l împingi cât colo… Să-ți rămână pervazul doar ție…
[arve url=”https://youtu.be/N4LGc-3opV4 ” /]
Într-un alt cartier al Bistriței, în Subcetate, bunăoară, lupta decurge după alte reguli. De această dată – în rolul principal – câteva rândunele. Care se încleștează și ele, într-un colț de perete și își trezesc vecinii cu noaptea-n cap. Încă de la 5 dimineața. Aterizează, se giugiulesc, se gudură, după care încep sfada. Și o țin tot într-o ceartă până pe la 10… Seara, după ora 20:00, o iau de la capăt…
[arve url=”https://youtu.be/pK1NmcpyeOo ” /]
