O plimbare prin cimitirul de pe Tărpiului ne-a dezvăluit, zilele trecute, cât de prevăzători sunt bistrițenii… De teama hoților, ca nu cumva să se trezească cineva s-o ia la goană cu banca în spinare – un bistrițean s-a dovedit atât de prevăzător încât și-a asigurat banca așa cum s-a priceput mai bine.
Bistrițeanul, prevăzător din fire, a pus ditamai lacătul pe bancă. A legat-o cu lanțul de ce a apucat. Ce s-a nimerit la îndemână. De data aceasta – crucea vecinilor.
Probabil pentru că oricum părea mormântul nimănui. Crucea de fier părea abandonată de zeci de ani. Aproape imposibil să citești de-al cui o fi fost. Sau cine își doarme somnul de veci aici…
Pentru că din mijlocul mormântului au răsărit – prin cine știe ce minune – un nuc și un prun. Cam strâns îmbrățișați și contorsionați. Cu roadele risipite pretutindeni…
O băbuță la fel de prevăzătoare ne-a avertizat pe loc: „Atenție, nu cumva să mâncați! Nu-s bune. Cre’ că-s și otrăvite. Orișicât – sigur au înăuntru ceva din oasele și carnea răposaților… Dar faceți bine și pozați și mormintele alea – ia priviți cum le-au trântit acolo de-a curmezișul ! În mijlocul cărării…! Au blocat practic cărăruia asta pe care mergeam anul trecut binișor…”
Tot învârtind în mâini o sapă cu care probabil urma să aranjeze ceva mormânt în apropiere, bătrânica s-a îndepărtat mormăind… „Știm deja că e criză de locuri de veci… Dar orișicât… să le planteze acolo, în mijlocul cărărrii, de-a latul…? Nu se face. Cum s-or odihni oamenii ăștia, nici nu vreau să mă gândesc…”
