Pare aproape de neînțeles de ce aleg florile de maci să-și facă apariția taman în gara din Bistrița, între toate vechiturile, resturile de clădiri ciobite sau garniturile de tren covârșite de rugină… Dar se întâmplă în fiecare primăvară.
Cum s-a întâmplat și zilele trecute, când, din întâmplare ne-am nimerit la locul faptei. Și ne-am amintit că prima descriere a florii de mac îi aparține unui învățat pe nume Dioscoride și datează din primul secol după Hristos.
În Grecia antică, floarea de mac se regăsea pe fețele monedelor. Era asociată atunci cu bogăția și fertilitatea. În capitala Imperiului Roman oamenii o încadrau printre plantele funerare. Mai târziu au fost descoperite și proprietățile ei halucinogene… Astfel încât, prin secolul al IV-lea, în Roma existau circa opt sute de locuri în care se vindea opium, la un preț modic, fixat de împărat.
Marco Polo remarca, prin secolul 13, în călătoriile sale, macii asiatici halucinogeni împrăștiați pe câmpiile din nordul Afganistanului.
Macul european însă este inofensiv, ne asigură specialiștii. Dovadă că obișnuim să-l consumăm în covrigi sau prajituri cu mac.
Macul bistrițean, în schimb, are această neverosimilă putere: modifică peisajul depresiv din Gara Bistrița și ca prin farmec, măcar câteva zile pe an, atmosfera din jur se luminează… Devine respirabilă…
