Ca să țină pasul cu enoriașii zilelor noastre, sau poate pur și simplu ca să se îmbărbăteze la începutul unei noi zile – un preot a născocit o mică rugăciune. De rostit în momentul solemn în care masca protectoare se așează pe față.
Pe nesimțite, masca a devenit deja parte a rutinei noastre zilnice. Era doar o chestiune de timp – așadar – până la momentul de grație în care să apară și o rugăciune dedicată acestui obiect vestimentar.
Așa cum există câte o rugăciune pentru începutul și sfârșitul de zi, pentru naștere ușoară sau pentru noroc – a fost concepută, în sfârșit, și o rugăciune pentru momentul solemn în care ne punem masca pe față.
Un preot inspirat al unei biserici presbiteriene din Canada s-a gândit probabil și la necesitatea acestor cuvinte care să-i ajute, să-i încurajeze și mai ales să-i stimuleze pe sceptici să descopere dimensiunea spirituală a fenomenului. Sau să înghită în sec mai ușor.
În linii mari, într-o traducere aproximativă, rugăciunea sună cam așa:
Dumnezeule Atotputernic, pregătindu-ne noi să pătrundem și astăzi în lume, ajută-ne să înțelegem esența sacră a purtării acestei țesături. Fie ea expresia vizibilă și palpabilă a iubirii pentru aproapele (vecinul) nostru, precum și a iubirii pentru noi înșine…
Isuse Christoase, întrucât buzele îmi vor fi acoperite, descoperă-mi Tu inima, astfel încât oamenii să vadă zâmbetul care se ascunde în ridurile din jurul ochilor mei. Întrucât vocea mea este înăbușită, ajută-mă să vorbesc limpede – nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte.
Duhule Sfânt, întrucât elasticul îmi atinge urechile, reamintește-mi să-i ascult cu atenție și afecțiune pe toți cei cu care mă întâlnesc. Fie ca această simplă țesătură să-mi fie scut și protecție! Fie ca fiecare răsuflare pe care o ocrotește să se umple cu dragostea Ta… În numele Tău și al iubirii, ne rugăm, Amin…!
Sursa @ Andra-Teodora Negroiu // Foto deschidere @ Arhivă
