Pe noi ne-a ferit bunul Dumnezeu… Dar alții, în Năsăud, de pildă, au avut parte de trei zile de Paști mistuite de incendii. „Doamne, amară bucurie am avut și vai de odihna noastră…! Să nu fi văzut nimeni asemenea lucruri „grețoase”…”
Zilele de Paști, în Năsăudul anului 1927, au fost marcate de un teribil incendiu care a făcut ravagii în zonă. Un tânăr năsăudean – Cristian Urda – ne împărtășește câteva din gândurile stră-străbunicului său – Vârtic Mihăilă:
„Abia se uscau lacrimile pe obrazul celor spălați de apă, după inundația din 1922… Iată sosit anul 1927… Și ajunsesem în luna April cu multe gânduri că venise Joia mare în 21 Aprile.
Cam la 3 după-amiază, numai ce se ivește un foc tot mai mare și un vânt foarte mare, de nu se putea nimeni să se apropie de el. Multe „oloie” și „gaisuri” (ulei și combustibil pentru lămpi) s-au aprins și acelea au pornit focul cel mare.
Și tot spărgea ziduri și toate curțile acelea mai faine au ars prin piaz…”
Cristian Urda explică faptul că piaz era piața de pe vremuri, centrul Năsăudului din zilele noastre. În 1927 sărbătoarea de Paști s-a nimerit tot spre finalul lunii aprilie. Incendiul care a mistuit atunci Năsăudul s-a întâmplat în 21, 22 și 23 aprilie. În 24 aprilie a fost ziua de Sfintele Paște.
Evocarea dramaticului eveniment continuă astfel: „Apoi casele pe margine a sărmanilor de langă Comoară toate o ars.
De acolo s-a întins lângă biserica evreilor și o ars și pe Valea caselor de la Butaci, în jos peste vale, la Celement și la mai mulți de acolo.
„Sări” focul la Goriță și acolo o ars 2 case și o mai „,sărit” în biserica ungurilor și a ars turnul și tot acoperișul și vreo 5 case pe lângă biserica sașilor.
Doamne amară bucurie am avut și vai de odihna noastră! Să nu fi văzut nimeni asemenea lucruri „grețoase”
Ca războiul din ’14 până în ’18…
Iar pe noi ne-a ferit bunul Dumnezeu poate… Doamne mulțămescuț de Tot ajutiorul!”
Foto deschidere @ Arhivă
Sursă @ Cristian Urda
