La gura sobei: Minunea de la Reims

La gura sobei: Minunea de la Reims

Prin anii ’90, când iarna era încă iarnă și sărbătoarea, sărbătoare, ajunul Crăciunului mă prinsese tocmai în Franța, la Reims.

Se însera. Noaptea ce se lăsa, ușor, ușor, printre fulgii de zăpadă, cobora peste piața din fața catedralei luminată feeric, răsunând de cântece, colinde de bucurie – binecunoscutele „Cantiques, chansons de Noël”.

Se prevestea cel mai frumos și înălțător moment al anului: Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos!

Veselie, mare veselie.

În adânc, sufletul meu însă nu era împăcat. Mi se întâmpla pentru prima dată să nu fiu de Crăciun acasă, în România, pe meleagurile Bistriței și Năsăudului, cu ai mei, cu ai noștri. Îmi lipsea atmosfera. Îmi lipseau toți… Simțeam un nod în gât. Mă podidea un val de tristețe. Nu vroiam însă să-l las să se vadă pe față și în voce. Nu ar fi dat bine și nici nu ar fi fost frumos. Gazdele noastre, oficialii francezi s-au purtat impecabil. Mi-am spus atunci în gând că acela trebuia să fie ultimul Crăciun petrecut între străini. Așa a fost până acum și sper așa să și rămână.

Catedrala din Reims, în stil gotic, este una dintre cele mai frumoase catedrale din Franța, terminată în secolul al XIV-lea. Este consacrată Fecioarei Maria(1.

Mamă, mama când pot să merg la leagăn? – întrebă,  arzând de nerăbdare, o bijuterie de fetiță, din apropiere. Ochi mari, de un albastru ireal, păr blond, cârlionțat și o voce puternică de ciocârlie, inconfundabilă, cu toată zarva din jur.

Era mare vânzoleala. Corurile mixte, de adulți și copii, extrem de numeroase cu acest prilej, intonau „Douce nuit”, „Noapte de vis”, în timp ce „actorii” anonimi își ocupau locurile pe scena improvizată în dreapta intrării principale.

În mărime naturală, cu scenografie, lumini, animale, „ciobani”, „magi”+ personajele principale: Iosif și Maria și un bebeluș în scutece, într-un leagăn vechi, cu talpă rotundă de hopa-mitică.

Se întâmpla, sub privirile noastre uimite, reconstituirea live, cât mai fidel posibil, a nașterii Mântuitorului: LA CRÈCHE VIVANTE!

O reprezentare a scenei Nașterii lui Isus Hristos, dar nu cu statui, în decor de muzeu, ci totul pe viu!

Și interesant și rar, cu atâția „actori” și figuranți. Imaginați-vă câți spectatori, câtă lume! Clerici, oficialități, ziariști, posturi de radio, televiziuni care transmiteau în direct. Mii de credincioși, turiști, atrași de speciala sărbătoare, gură-cască etc. O mare de copii, cu părinți, bunici, neamuri.

Legenda spune că aceștia au privilegiul, fiind cei mai curați la suflet, să obțină de la Dumnezeu ceea ce-și doresc dacă, imediat după slujba religioasă, ating pruncul sau cel puțin leagănul, rugându-se. Acum, cu atât mai mult valabilă, când nu era vorba de statuete, ci de oameni și un bebeluș în carne și oase!

– Mamă, mama vreau să merg acuma! – strigă Louise, așa o chema pe mica „ciocârlie” – uite câtă lume! câți copii! Nu ajung acolo niciodată! Ce mă fac dacă moare bunica?!

– Lasă dragă că vei ajunge – încerca să o liniștească maică-sa. Ți-am explicat și acasă: Mai întâi cântă corurile, apoi e o scurtă slujbă și o predică a episcopului, nu lungă! Abia apoi puteți voi, copiii să mergeți la leagăn. E clar?

– Da.

Un „da” stins, venit târziu și deloc convins din partea micuței. Părinții fetiței erau tineri. Mama, ca de obicei, mai blândă, mai dispusă la concesii. Tatăl, ușor nervos că fusese probabil silit să le însoțească în piață, o strânse parcă puțin mai tare de mână pe micuța Louise. E bine să înțelegeți că nici ceilalți copii nu erau mai cuminți. Hărmălaia era de nedescris. Unii vroiau rachete, alții săbii, fetele păpuși. De dorit toți doreau câte ceva. Ei priveau evenimentul ca pe un bun prilej să-i mai ceară ceva lui Moș Crăciun.

Fulgii cădeau senini, frumoși, mari, aș spune chiar maiestuoși, peste piață, oameni, animale, mașini. Își vedeau de treaba lor: puneau de o pace cu întreaga umanitate deoarece urma să se întâmple NAȘTEREA!

– Louise, vino aici – i-am spus fetiței, după un schimb de priviri complice cu părinții ei. Am urcat-o pe o strapontină, în fața noastră. Fiind mai sus, de acolo vedea și auzea mai bine. Ochii spun întotdeauna totul. Trebuie numai să ai răbdare să-i înțelegi. Exprimă în primul rând adevărul! Ca primul șuvoi impetuos de must ce iese din teascul de struguri, prima dată. Adevărul acela primar, nefardat, lipsit de falsitatea convenienței. Ochii povestesc cel mai bine despre bucurie sau furie, satisfacție sau nemulțumire, adevăr sau minciună…

Acum și fetița și mama mă priveau cu recunoștință. Până și tatăl Louisei era mulțumit că scăpase de pisălogeală.

În fața catedralei manifestarea intrase în linie dreaptă. Se derula deja slujba. Amplificarea era foarte bună. Acel Amen repetat, cântat acum de atâtea coruri, răsuna înălțător în noaptea de poveste de iarnă ce se lăsa peste oraș. Timpul părea că zboară. Vag, am auzit și cuvântul de încheiere al episcopului, un om amabil, cult, cu mare experiență de viață care a explicat succint semnificația și importanța sărbătorii. I-am fost prezentat după eveniment și m-a impresionat prin profunzime și simplitate. Toată atenția mi se focalizase pe copii. Înfiorarea lor era în creștere, așteptarea imensă.

Louise fremăta. Era ca un atlet în blocstart, înainte de iminenta începere a cursei.

Dintr-o dată însă se auzi din bazilică o bubuitură puternică, o explozie! Un fum gros și un miros înțepător de cablu electric ars răzbătu prin ambrazurile de deasupra intrărilor, pe unde se scoseseră suporții proiectoarelor de scenă. Apoi întuneric, beznă și o liniște nefirească, de ev mediu. Ce șoc!

De pe cealaltă parte a pieței continuau să lumineze, destul de slab, felinarele publice. Păreau niște opaițe amărâte după luminile incandescente ale scenei de adineauri. Vacarm, o oarecare debandadă și mai presus de toate, oftatul prelung, general, al copiilor! Ei erau cei mai dezamăgiți. Urma să aibă loc momentul lor! Au început să plângă, să strige, să implore.

Louise mi se părea de departe cea mai afectată. Striga. Plângea în hohote.

Tot fără veste, a intrat în funcțiune iluminatul de siguranță și amplificarea cotidiană a bisericii. La un microfon s-a anunțat cu chiu cu vai că se fac verificări și că accidentul se va remedia în cel mai scurt timp. Îmi aduc aminte că l-am însoțit pe părintele responsabil și pe un director al primăriei în catedrală. Ce se întâmplase? Cablul electric principal fusese prins sub roțile metalice ale unei macarale ce asigura susținerea unei părți din scenografia de afară. Neglijență? Întâmplare? Cine poate spune?

Oricum, pe atunci nu se vorbea la tot pasul de terorism. Nici nu era cazul. Lumea era mai bună și mai liniștită ca azi.

Electricienii sosiți la fața locului și-au dat rapid seama cum stătea situația. Un asemenea cablu de putere nu putea fi reparat printr-o simplă înădire. Trebuia schimbat. La fel și contactorul principal din tabloul general de curent care se topise pur și simplu… La recomandarea celor de la protecția specială, panoul de curent a fost scos complet de sub tensiune. Fiind foarte aproape, am fost și eu gură-cască, în grupul de curioși.Toată lumea a fost rugată să părăsească biserica. Ușile au fost încuiate după plecarea echipei de intervenții. S-a vorbit și de grupuri electrogene. În fine, povestea putea dura mai mult de un ceas… Au fost date câteva explicații.

Lumea disciplinată a înțeles. Mai puțin copiii. Nemulțumirea lor era ca o oală sub presiune.

Țiuia.

S-a distribuit ceai cald și un vin fiert cu scorțișoară, foarte slab alcoolic dar foarte bun și parfumat, cu macarons, niște prăjiturele rotunde, de Crăciun, în mai multe culori, lipite câte două cu o dulceață acrișoară, foarte bune la gust.

– Mamă, mama vreau să merg acumaaa! Am stat destul! – striga Louise, mai tare decât toți ceilalți. Vreau să se facă bine Mamie, bunicuța mea dragă! Numai pe ea o am! Ce mă fac eu dacă nu-și mai revine?! Apoi, izbucni și mai aprig în plâns.

Ea nu vroia cadouri, jucării ca ceilalți copii. Bunica ei scumpă ajunsese semiparalizată în urma unui accident vascular, din nefericire cu șanse foarte mici de însănătoșire. Nu se putea mișca. Nu putea vorbi. Săraca stătea în pat și cu ochiul scăpat de năpastă, plângea în tacere. Fetița o iubea cum numai copiii știu să o facă. Cu ea crescuse. Cu ea începuse să descopere lumea.

Louise știa că dacă ajunge la leagăn, la pruncul sfânt și se roagă, bunica ei se va face bine! Știa și credea!

Am încercat și eu să o liniștesc explicându-i că nimeni nu va pleca acasă și că precis va putea să-și îndeplinească dorința. Trebuia doar să mai aibă puțină paciență. I-am arătat că și „actorii”, bebelușul cu mămica lui, părăsiseră între timp scena pentru a se adăposti undeva la căldură. I-am explicat că de îndată ce va reveni curentul totul se va relua și că ea, fiind atât de aproape, va putea fi printre primii copii care vor atinge leagănul și pruncul. Între timp, oficialii de lângă mine dădeau telefoane peste telefoane. Soluția cea mai eficientă părea a fi aducerea unui grup electrogen de mare putere direct de la Paris. Era posibil să se rezolve dar, oricum, tot dura aproape un ceas în plus!

Cei mici își pierduseră cumpătul. Plângeau, țipau. Începuseră să alerge prin mulțime.

– Mama, Papa, nu mai pot să aștept! Acum trebuie să mă duc! Așa vrea bunica mea!Bunica! Bunicaaa!

– Roagă-te să vină mai repede curentul!- zise, într-o doară, mai mult ca să scape, tatăl fetiței.

Louise își împreună mâinile și le înălță, prin marea de fulgi, spre cer. Strigă cu lacrimi în ochi, din tot sufletul ei de copil:

– Doamne ajută-mă, ajut-o pe Mamie!

Și… brusc: curentul reveni.

Din senin, într-o clipă!

Tot așa cum și picase. Proiectoarele, apoi stațiile, înregistrările magnetice, microfoanele… începură să funcționeze. Ca un tren cu locomotivă cu aburi ce se pornește bătrânește, dar sigur, din loc. Tot așa și manifestarea se reluă hotărât de unde se oprise.

Bineînțeles că Louise a fost printre primii la bebeluș și la leagăn. Nu știu ce a spus acolo.

La întoarcere a fost foarte calmă, chiar fericită și împăcată cu ea și cu toată lumea.

Și-a pupat părinții. M-a îmbrățișat și pe mine și a trimis bezele la toți cei din jur.

A sunat un telefon. Tatăl fetiței a răspuns și apoi a rămas perplex.

– Dragă, m-a sunat mătușa. Hai să mergem repede acasă. Mama s-a mișcat și a început să vorbească. A cerut supă de găină!

A luat-o în brațe pe micuța Louise, și-au cerut scuze și au plecat în trombă.

– Bunica mea, bunica mea e bine! – striga bucuroasă Louise, din brațele tatălui ei, către mine, către noi, către întreaga lume.

Nu vă mai spun ce încântare și satisfacție pe toți copiii din piață. Da, acum putea veni Moș Crăciun!

La plecare m-am întâlnit și cu părintele responsabil. I-am mulțumit pentru că a urgentat reparația și i-am povestit de clipele de fericire trăite alături de micuța Louise. Acesta însă nu-și putea reveni din uluire:

– Domnule, îmi cer scuze. (ușor jenat) Nu numai că nu am făcut nimic, dar nu știu cum s-a întâmplat… Cheile au fost tot timpul la mine. Ușile le-am încuiat. Ați fost de față. Ați văzut și dumneavoastră! Și acum… Haideți cu mine!

Omul, parcă teleghidat, m-a poftit în catedrală să văd cu ochii mei. Mi-a arătat cu un gest larg. Era evident un alt cablu. Nou, galben. M-a condus la tabloul electric. Contactorul era tot nou și corect cuplat!

– …Și cheile, cheile erau la mine !!! Am sunat acum câteva minute la intervenție. Nu, nu au fost ei. Mi-au spus că numai mâine s-ar putea să găsească cablu! Și atunci?!

Ne-am privit, unul pe altul, muți de uimire. Părintele a ridicat mâinile spre cer. Mi-am înălțat și eu, cu sfială, privirea și mi-am făcut cruce, cum m-au învățat străbunica, bunica și mama.

Mare e puterea Ta Doamne!

—————————————————————————————————————-

1) Basoreliefurile, dantelăria în piatră, omniprezentă pe mari suprafețe murale, statuile regilor, ale sfinților, numeroase, atât în exterior cât și în interior sunt elemente de atracție ce aduc mii de turiști să o vadă. Aici s-au încoronat toții regii Franței din Evul mediu timpuriu. Ca și Notre-Dame de Paris sau Notre-Dame de Chartres, fațada se împlinește cu două turnuri gemene, rectangulare, înalte de 81 de metri. Este o bazilică romano-catolică, impozantă, impresionantă – dacă o vezi nu o mai poți uita! – unde se oficiază și astăzi serviciul divin. Piața – adică deschiderea aceea respectuoasă a clădirilor orașului într-un dreptunghi lat, de jur-împrejurul bisericii, tocmai pentru a te lăsa să o descoperi mai bine – este locul tuturor întâmplărilor semnificative de peste an. De la Festivalul Șampaniei (Reims e considerat „capitala” mondială a acestei licori miraculoase, celebrul călugăr Dom Perignon producând aici prima sticlă în 1690 – „Je bois les étoiles!“/„Beau stelele!”/, ar fi exclamat acesta după ce s-a delectat cu prima cupă de șampanie etc.) și până la Sărbătorile de Paști și de Crăciun.

(Bistrița – 1994-2018)
(din volumul, în pregătire – Povești de Crăciun)

Mircea I. Bătrânu

VIDEO: Lucrări de modernizare la Secția de Psihiatrie de pe Someșului acum 51 de minute - Evenimentele de la spitalul de psihiatrie de la Săpoaca au pus pe jar și autoritățile bistrițene. La inaugurarea noii secții de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) din cadrul Spitalului Județean de Urgență au fost promise lucrări de renovare și la secția externă de Psihiatrie de pe Someșului.
În premieră națională, la Bistrița ar putea fi montate parapete anti-sinucidere, ca la Formula1 acum O oră - După tragicele accidente din zona Dedeman, se vor amplasa în sfârșit parapete care să protejeze și să despartă stâlpii pasarelei de partea carosabilă! Parapetele metalice sunt o opțiune care a fost deja discutată cu o firmă de specialitate.
Două persoane sunt în stare critică după un impact frontal cu un TIR înmatriculat în Bistrița-Năsăud acum 2 ore - Un bărbat și o femeie sunt în stare critică, după ce autoturismul în care se afla s-a ciocnit frontal cu un TIR înmatriculat în Bistrița-Năsăud. Accidentul a avut loc pe șoseaua care leagă Cluj-Napoca de Oradea.
Mâine începe Târgul Mare al Bistriței! Ce NU aveţi voie să rataţi acum 3 ore - Încep mâine la bistriţa 9 zile de sărbătoare, cu spectacole folclorice, concerte, demonstraţii sportive, ateliere artistice, graffiti şi street food! Ce NU aveţi voie să rataţi la Târgul Mare al Bistriţei: Programul complet.
VIDEO: Om de afaceri din Bistrița reținut pentru 24 de ore. AFLĂ pentru ce acum 12 ore - Un om de afaceri din Bistrița a fost reținut în această seară pentru 24 de ore. Acesta a fost dus în cătușe, cu mascații la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud. Ce s-a întâmplat:
FOTO: A luat-o la sănătoasa prin porumb după ce a lovit două fete pe marginea drumului acum 18 ore - Un accident rutier destul de neobișnuit s-a petrecut în Nimigea de Sus. După ce a lovit două fete pe marginea drumului, șoferul a luat-o la sănătoasa prin porumb.
VIDEO: Ce le poate oferi Bistriţa celor din diaspora… ?! Cum îi încurajăm pe bistriţeni să revină acasă acum 18 ore - Cum îi încurajăm pe cei din diaspora să revină acasă? Cei care se aşteaptă la flori şi un covor roşu – să nu se întoarcă...! „Dacă la întoarcere, te aştepţi să găseşti o ţară plină de zâmbet, nu te întoarce! Dacă vrei să te întorci acasă, să pui umărul să faci o ţară mai frumoasă, atunci întoarce-te… Nu este uşor, dar..."
VIDEO: Se întâmplă în Bistriţa! acum 19 ore - Se propie Târgul Mare al Bistriței iar organizatorii au pregătit pentru melomanii din oraş câteva surprize imposibil de refuzat:
Directorul economic de la Aquabis a dat împrumut bani de-o vilă în oraș acum 21 de ore - Încasează aproape 10.000 de lei pe lună, iar în ultimii ani a dat împrumut unor persoane fizice în valoare de 70.000 de euro. Este vorba despre un director din cadrul Aquabis, furnizorul de apă și canal, o societate public-privată.
Schimbă-ţi maşina veche cu un model Ford! Preţuri speciale prin Programul Rabla! acum 22 de ore - Vino în Showroom-ul Ford Bistriţa, Cartier Viişoara nr 301A (lângă benzinăria Petrom) şi beneficiază de ofertele speciale. O nouă generaţie de maşini te aşteaptă!
FOTO/VIDEO: Noua secție ATI, inaugurată alături de ministrul sănătății Sorina Pintea acum 23 de ore - Secția de Anestezie și Terapie Intensivă și Unitatea de Transfuzii Sanguine au fost inaugurate astăzi. Alături de oficialitățile locale, la eveniment a participat ministrul sănătății Sorina Pintea.
Încă un cetăţean de onoare, în Bistriţa…?! acum 23 de ore - Consilierii locali se întrunesc azi într-o şedinţă ordinară, iar primul proiect pe ordinea de zi se referă la un nou cetăţean de onoare în Bistriţa:
Cum a plătit Primăria Bistrița 50.000 de euro pentru cauciuc INEXISTENT pentru spațiile de joacă acum O zi - În urmă cu doi ani, Primăria Bistrița a plătit unei firme din Târgoviște peste 50.000 de euro pentru cauciuc menit să protejeze copiii în spațiile de joacă. Problema este că acest cauciuc nu a fost niciodată montat. Pe fir a intrat Curtea de Conturi, iar SRL-ul din Târgoviște a fost nevoit să dea banii înapoi.
Punct termic pus la pământ pentru a face loc primei parcări supraetajate din Bistrița acum O zi - Primăria Bistrița pregătește prima parcare supraetajată din oraș. Pentru ca aceasta să se transforme în realitate, va fi pus la pământ un punct termic, situat pe Aleea Heniu.
Preț redus azi la abonamentele de piscină și fitness de la Casa EMA! acum O zi - Azi e ziua din lună în care Casa EMA vine în întâmpinarea doritorilor de sport și relaxare: scad preţurile la cele două servicii principale! Profitaţi, aşadar, de Happy Day...!