O fotografie tip carte poștală realizată de celebrul Alexandru Roșu prin 1913 ne amintește și azi că în locul sălii polivalente, pe vremuri exista atelierul pietrarului Páll Délczeg din Bistrița…

Atelierul de pietrărie – „magazinul de pietre mormântale”, cum era numit în reclame, în presa anilor 1913 – 1914 – era situat chiar peste drum de cimitirul evanghelic. De aici începea strada numită pe vremuri Barbu Lăutaru. Înainte de 89 comuniștii au botezat-o Traian Banciu, în prezent fiind cunoscută drept C. R Vivu.

Fotografia ilustrează casa și atelierul de pietrărie DELCZEG – unul dintre cei mai apreciați meșteri pietrari ai orașului. Una dintre variante, îl surprinde și pe meșterul pietrar în poarta casei cu numărul 25.

„Carte Poștală – Alexandru Rosu (circa 1913), circulată în 06.06.1921. Sigla Atelierului Alexandru Roșu apare emboșată în colțul din dreapta jos. 

Casa și atelierul de pietrărie DELCZEG. Proprietar Délczeg Páll – bunicul meu – cioplitor în piatră, pietrar”, a explicat Eva Ibolya Delczeg, nepoata acestuia.

Casa a fost demolată, alături de alte construcții din zonă, în locul acestora fiind construită Sala polivalentă.

Délczeg Páll a trăit la Bistrița între anii 1880 -1935, fiind căsătorit cu Maria – născută Gedeon (1886-1948). Doi dintre băieții săi au dus mai departe tradiția familiei, alegând meseria de pietrar.

Eva Ibolya Delczeg a povestit pentru Bistrițeanul.ro că tatăl său, Andrei – unul dintre băieții lui Páll Délczeg – a făcut parteost din echipa care a pus umărul la renovarea Casei Argintarului, în anii 60, când clădirea a trecut printr-un amplu proces de restaurare.

Andrei Delczeg, alături de echipa sa, a cioplit la Casa Argintarului încadramentele de la uși, ferestre și balustrade.

A fost și un împătimit filatelist, după cum o demonstrează fotografia realizată prin 1963: 

În ziarul Românul din septembrie 1913 (Anul 3, nr. 190-212) este publicată o reclamă a pietrarului Páll Délczeg. De aici aflăm că meșterul avea „un bogat sortiment de monumente mormântale de marmoră de Carrara, granit, slenit, porfir sau labrador”.

Meșterul anunța că poate executa tot felul de lucrări și sculpturi, „cruci pe lângă drum și lucrări de piatră pentru clădiri – în stilul cel mai frumos și modern”…

Se pricepea inclusiv la renovarea monumentelor vechi sau aurirea lor – „prompt și ieftin”.

În ziarul „Românul” din iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141, era publicat un nou format de reclamă:

Délczeg Páll (1880-1935), alături de fiii săi, Jenö și Andrei Delczeg (1923-1995):