Până la sfârșitul lunii ianuarie, la Muzeul Județean aveți ocazia să admirați o inedită expoziție dedicată aviatorilor și avioanelor din Bistrița-Năsăud. Una dintre figurile legendare ale aviației române din perioada interbelică a fost și Erich Dahinten – fratele mai mic al lui Alfred Dahinten.
Erich Dahinten s-a născut la Bistrița, în 1889, fiind fratele mai mic al lui Alfred Dahinten. A fost unul dintre cei mai respectați ofițeri ai aviației române din perioada interbelică.
A participat, împreună cu fratele său, la operațiunile Armatei Române din Ungaria în 1919, ca pilot în Grupul 5 Aviație dislocat la Gherla.
În 1922 a devenit locotenent-pilot în Escadrila 3 Recunoaștere, la Grupul 2 Aviație Cluj. A impresionat prin inteligență, rezistență fizică și seriozitate. A fost apreciat de superiorii săi drept un pilot foarte bun, capabil să devină instructor și viitor comandant de unitate.
Din 1923 a preluat comanda Escadrilei 2 Recunoaștere. Între 1924-1926 a condus Serviciul Tehnic și Material.
A suferit un accident în 1925, aterizând forțat după oprirea motorului, iar experiența sa l-a salvat de la moarte. A fost avansat în gradul de căpitan în 1926, apoi comandant al Escadrilei Parc (1928-1930) și șef al Serviciului Tehnic la Flotila 2 Aviație (1931-1936).
Deși bronșita recidivată din Primul Război Mondial i-a redus perioadele de zbor, și-a continuat activitatea la sol cu disciplină și responsabilitate. A fost apreciat ca un comandant autoritar, dar echilibrat și respectat.
În 1936 a devenit locotenent-comandor și comandant al Grupului 3 Informații din Flotila de Gardă, remarcându-se ca formator a generații întregi de piloți.
În 1939 a fost avansat în gradul de căpitan-comandor. Însă boala de inimă de care suferea nu i-a mai permis să zboare, lucru care l-a afectat profund.
Și-a continuat însă cariera administrativă. A fost comandant al Bazei Tehnice Flotila 2 Informații (1939), apoi comandant secund al Flotilei (1940). În 1942 a fost avansat comandor și numit la conducerea Bazei Regionale Aeronautice Cristian – Brașov. A îndeplinit această funcție până în noiembrie 1944, când a trecut în rezervă, la vârsta de 55 de ani.
Sănătatea sa s-a deteriorat în anii următori. A pierdut un ochi din cauza unei tumori.
Regimul comunist l-a anchetat de mai multe ori pentru faptul că fusese un important ofițer sas. Nu i s-a putut imputa nimic altceva decât originea. A fost însă un ofițer loial statului român, respectat de toți cei care au intrat în contact cu Erich Dahinten.
Pentru cariera sa de peste 25 de ani în aviație a fost decorat cu numeroase ordine naționale: Crucea Comemorativă 1916-1919, Coroana României, Virtutea Aeronautică și Semnele Onorifice de 25 și 40 de ani.
A murit la Bistrița, în 1977 și a fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic. A rămas în memoria elevilor săi ca un pedagog rafinat, un om cumpătat și un model pentru aviația militară.














