Un anume croitor Antonius Sartor este menționat într-o scrisoare prin care regele Sigismund al Ungariei poruncește în 15 mai 1416 primarului și juraților din Bistrița să judece și să hotărască o sentință în scandalul iscat între mai mulți localnici și meșterul croitor Antonius Sartor.
Scandalul a pornit de la plata a patru bucăți de postav de Louvain. Blănarii, croitorii, curelarii, aurarii, cizmarii, berarii sau fierarii erau obligați să-și facă rost de diferite materiale, rare sau chiar inexistente în apropierea orașului. Meșterii mai înstăriți aveau posibilitatea de a aplica sistemul de stocare, cum era și cazul croitorului Antonius Sartor care își procura postavul de la negustorii bistrițeni cu care a ajuns în conflict pentru că întârzia plata celor patru bucăți de postav. Scandalul a ajuns până la urechile regelui care, într-o scrisoare, le poruncește autorităților să rezolve conflictul.
Din 21 iulie 1412 datează și actul semnat de voievodul Știbor prin care juzilor, juraților și locuitorilor din Bistrița li se acordă dreptul de a pescui și folosi râurile Someș și Bistrița, cu deosebire în apropierea satelor Sărata și Sărățel. Hotărârea a fost dată abia după ce judele orașului, Andrei, juratul Gheorghe Hot și măcelarul Venceslav au făcut o plângere în numele lor propriu, dar și în numele locuitorilor din districtul Bistrița. În plângerea respectivă oamenii se plângeau că un anume Procopius îi împiedică să pescuiască în apele râurilor din apropierea cetății.
Pescuitul era așadar o activitate economică importantă, în evul mediu la Bistrița. Uneori chiar sistemul de forticații, apărarea și întărirea cetății medievale a avut repercusiuni legate de această ocupație… La Bistrița, ca și în alte orașe medievale săsești din România, au fost amenajate heleștee și lacuri tocmai pentru a spori eficiența sistemului de fortificații: dintr-un document datând din 1492 aflăm că Johann Weiss și tovarășii lui au primit 25 de denari pentru a dirija canalele de apă spre heleșteele cetății. Iazurile și heleșteele erau, de altfel, considerate drept o parte semnificativă din fortificațiile orașului, având rol defensiv și fiind consemnate în registrele de socoteli ale cetății.
Astfel de heleștee care apărau cetatea se aflau de-a lungul Aleii Măcelarilor (actualul Bulevard al Republicii), în dreptul aleii Promenadei (Aleegasse) sau în zona mănăstirii franciscane (în locul numit pe atunci Meierhofe).
ALTE vremuri. Meșterii adevărați conduceau Bistrița odinioară…
ALTE vremuri. Covoare orientale unice în lume împodobeau pereții și galeriile Bisericii Evanghelice
Foto @ Bistrița de altădată
Sursă @ Bresle, meșteri și meșteșuguri la Bistrița, între evul mediu și lumea modernă – studiu semnat de dr. Gabriela Rădulescu
