După 100 de ani de Românie modernă constatăm că vrem să fugim din țară mai mult decât să trăim în ea, că suntem mândri și triști că suntem români în România cea bogată, cu resurse parcă inepuizabile, dar blestemată cu conducători care se gândesc mai mult la ei decât la țară sau la noi, toți...
Categorie: Editorial
Articol
EDITORIAL: Ia lăsați-mă să dăruiesc flori!
Atât de sensibili am ajuns că văd că ne doare și o floare dăruită de alții la început de an școlar. Am dăruit flori profesoarelor cât am fost elev.
Articol
EDITORIAL: Să-mi explice și mie cineva dragostea asta subită pentru Basarabia, cum ne unim, când mai exact, ce ne-a apucat…
Mă tot întreb de câteva luni ce i-a apucat pe pesediști de au turat motoarele, în anul centenarului, cu dragostea de Basarabia, trecând la acțiuni concrete. Este singurul subiect pe care, întâmplător sau nu, fac același joc ca și președintele Traian Băsescu, cu care, în alte condiții, n-ar fi picat niciodată de acord...
Articol
EDITORIAL: Asta puteam avea noi, dacă nu erați voi!
Wonderland-ul pare a fi un proiect blestemat, se lipesc de el mai mult cheltuielile decât distracția. S-au băgat deja milioane de euro aici și s-a ajuns la câteva zile de distracție într-un an și doar câteva mii de oameni care s-au bucurat de el. Dacă banii nu sunt o problemă, creativitatea este.
Articol
EDITORIAL. Hai că alegeți voi: Cu Dragnea sau cu noi?!
Adevărul e undeva la mijloc, iar din partea mea, dragi pesediști, puteți să-l susțineți pe Dragnea și să muriți cu el de gât. E fix decizia voastră. Mi-e ciudă de mor numai pentru că am prieteni foarte faini în PSD, care azi parcă sunt spălați pe creier. O țin langa cu dosarele politice și solidaritatea, fără să vadă ce rahat susțin...
Articol
EDITORIAL: Despre huiduieli, cu calm
Am asistat în ultimele două zile la huiduieli grele, din partea a mii de oameni, încasate la scenă deschisă de doi primari, cel al Bistriței și cel al Bucureștiului. Pot să se mintă singuri în continuare, se deseneze scenarii și să caute regizori pentru huiduielile încasate. Sau pot să accepte adevărul și să caute de unde vine nemulțumirea maselor.
Articol
EDITORIAL: Cât aveți de gând să mai bateți copiii în școli?!
Bătutul copiilor în școală pare a fi ceva sport tradițional în Bistrița-Năsăud. Nu trec câteva luni să nu auzim de un nou caz. Și știți de ce?! Pentru că ani la rând s-au tolerat astfel de profesori.
Articol
EDITORIAL: V-ar fi vrut morți! Castanii v-au trezit! Bravo vouă! Rămâneți cu ochii pe ei, orașul e al nostru
Mă uit la bistrițeni cum își apără de două zile orașul și locurile de care s-au atașat și îmi dau seama că puterea a fost întotdeauna la noi, dar n-am știut sau am uitat. Ne-au amintit castanii…
Articol
RUȘINE… A murit umanitatea și la Bistrița…?!?
Ieri, s-a evaporat și ultimul strop de speranță și umanitate. Ieri, la Bistrița, am înțeles că trăim vremuri în care dorința de avuție e mai presus de orice. Chiar și cei care jură că-ți vor face bine, ajung să te fure. Ieri, mi-a fost rușine că sunt din Bistrița… Am auzit tot felul de cazuri...
Articol
EDITORIAL: Ce lecție de jurnalism și justiție mi-a dat Moclogea… n-am uitat-o nici astăzi
Urât s-a mai încheiat povestea lui Moclogea și a iubitei lui, Ani.
"Ani, te-am iubit și te iubesc, iartă-mă că te-am bătut!" - scria pe bilețelul aruncat din turnul Bisericii Evanghelice de Moclogea, prin 1999-2000. La câteva zile îl lăsau nervii, se urca pe schele și amenința că se sinucide. Și se aduna tot orașul și stătea cu orele cu ochii pe turn să vadă dacă se aruncă sau nu, că nici nu se lăsa ușor convins și era și extrem de violent.
