Dorobanţii, bălătrucii și alte pietre ciudate studiate cu atenție și pasiune le-au adus unor cercetători din Bistrița o medalie de aur!
Prestigiosul Salon de carte EUROINVENT desfășurat zilele trecute, la Iași, a însemnat o medalie de aur pentru specialiștii din Bistrița. Este vorba despre cartea editată de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud în 2018, intitulată „Concrețiuni grezoase din România: De la știință la exuberanța formei”, semnată de autorii Dr. Ioan Chintăuan, Dr. Marius Horga şi Dr. Vlad Codrea.
Volumul a fost prezentat publicului de specialitate anul trecut, la ediţia cu numărul XXIV a Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice a Secţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Județean Bistrița-Năsăud.
Marius Horga, cercet. şt. III dr. ing la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, coordonatorul evenimentului și unul dintre autorii cărții medaliate explica atunci că este vorba despre un volum „pentru toţi aceia, din România sau din afara ei, care au întâlnit aceste «pietre ciudate» în natură sau în colecţii, roci cunoscute în literatura de specialitate sub numele de concreţiuni grezoase”.
„…sunt şi altfel de concreţiuni, alcătuite din alte minerale, iar ele sunt numite de localnici la noi în România, 
«trovanţi», «dorobanţi», «bălătruci». Forma concreţiunilor grezoase poate fi sferică, ovală, dendritică, zoomorfă etc. şi ea a fost aceea care a atras, de timpuriu, atenţia localnicilor şi iubitorilor de natură. Cartea prezintă formele acestea «stranii», fără să omită formarea/geneza lor, ori alcătuirea geologică a terenului unde se găsesc” – se mai precizează în cuvântul introductiv.
Volumul poate fi consultat la Muzeul Judeţean şi explică, între altele, faptul că primele utilizări au fost semnalate în Transilvania, respectiv în zona de „câmpie”, unde localnicii, începând din secolul XIX şi până în secolul XX, puneau la morminte, în cimitire, la căpătâiul celor trecuți la veșnicie, asemenea pietre ciudate…
„Oamenii satelor din această zonă nu aveau păduri întinse şi nici roci din belșug; nu aveau așadar nici lemne şi nici pietre, dar la arat mai scotea brăzdarul câte o piatră bună, o concreţiune. O duceau acasă, păstrând-o pentru înmormântare… Într-o etapă mai târzie, locuitorii satelor din apropierea râpelor de nisipuri cu concreţiuni grezoase, luau eşantioanele mai mari, mai frumoase sau cele mai interesante, le duceau acasă şi le puneau în faţa stâlpilor de la portiţă şi poartă, ori în curte…”, precizează autorii volumului
Asemenea bizare pietre se găseau în Ardeal, la „Râpa cu păpuşi” de la Domneşti (Bistriţa-Năsăud) sau în Valea Căprioarei din Feleacul clujean, se mai explică în cartea care afirmă că aceste „«creații naturale», care au luat naştere în urmă cu milioane de ani, în stratele groase de nisip, la adâncimi mai mari decât cele actuale, într-un mediu aparte, ca urmare a unor fenomene fizice şi reacţii chimice specific – au ajuns acum în colecţii particulare şi în colecţiile muzeelor”.
Foto @ www.tuiasi.ro
