Costumele tradiționale săsești din Bistrița-Năsăud se remarcau – mai ales la femei – printr-o fantezie coloristică greu de imaginat. „Cu trei săptămâni înainte de cununie, ca și la logodnă, fetele purtau coronițe colorate sau albe, cu bentițe. Nevestele primeau la nuntă din partea soacrei o scufiță numită Haubchen…”
Specialiștii Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud ne reamintesc faptul că sașii de demult veneau la biserică în frumoasele lor costume populare tradiționale.
Se observau cu ușurință diferențele legate de calitatea materialelor sau a liniei croiului. Acestea dezvăluiau, de altfel, zona de obârșie a sașilor.
Fiecare sat săsesc își avea particularitățile lui în privința pieselor componente – povestea Oscar Skrabel în volumul Bistrița, Nostalgii citadine.
Mai ales vestimentația feminină se remarca prin varietate coloristică. Elementele specifice trădau originea lor și generau o mare diversitate a costumelor pe care astăzi le mai admirăm doar în fotografii…
O fantezie coloristică greu de imaginat…
„Bărbații purtau pantaloni cambrați și scurte negre, cămăși albe și cizme. Numai chimirele și cravatele, cusute în motive florale pastelate, contrastau cu sobrietatea îmbrăcămintei.
Pe cap purtau o pălărie neagră, cu boruri mari. Numai în anotimpul friguros îmbrăcau cojoace albe cu motive florale în tente îndrăznețe.
Femeile, în schimb, etalau o costumație din care se revărsa din belșug o fantezie coloristică greu de imaginat, dar de un real bun gust.
Pe cap purtau o mitră din catifea neagră numită „Borten”. Se prindea cu două panglici negre și înguste la ceafă.
Aceasta era împodobită cu paiete și mărgele în partea din față, iar în spate se încheia cu două până la șase ornamente sferice din pietre semiprețioase sau sticlă verde și roșie.
Înspre spate se revărsau patru panglici lungi, albastre sau galbene, cu motive florale policrome. În multe din acestea motivul predominant era spicul de grâu în fir aurit.
Cu trei săptămâni înainte de cununie, ca și la logodnă, fetele purtau coronițe colorate sau albe, cu bentițe…
Nevestele primeau la nuntă din partea soacrei o scufiță numită „Haubchen”, din catifea neagră, brodată cu motive florale, de regulă în nuanțe de roșu și roz.
Când ele aveau culoarea albastră era un semn de doliu, fiind, în general, culoarea de predilecție a femeilor vârstnice.
Florile preferate erau în cea mai mare parte trandifirii, lăcrimioarele și florile de nu-mă-uita. Scufițele erau apoi decorate cu paiete și perle. Ele se prindeau cu două panglici roz la ceafă.
Părul îl purtau împletit în două cozi, formate fiecare din opt până la unsprezece șuvițe. Cozile se prindeau sus pe cap. De asemenea, purtau șiraguri lungi de mărgele ce se aranjau în două până la șase rânduri strânse în jurul gâtului, iar un șirag mai lung era lăsat pe piept. Mărgelele erau din sticlă albă, sidef sau argint.
Peste bluza albă se îmbrăca un laibăr („Rockleiber”) din postav sau catifea roșie (uneori alb sau negru-vara) fără mâneci, cusut de fustă de obicei.
Dar se foloseau și laibăre festonate peste rochie – ornate în trandafiri pe piept și spate. Ele se încheiau cu o pafta argintie, încrustată cu ornamente din sticlă roșie și verde.
Peste fustele lungi de culoare închisă se purtau șorțuri albe plisate, cu cusături geometrice și florale în negru.”
Sursă text: Oscar Skrabel, „Bistrița, nostalgii citadine”, Editura Charmides, Bistrița
Foto @ Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
