De ceva timp, s-a născut din spuma septentrional-vestică a inteligenței un domn profesor a cărui catedră s-a mutat, fortuit sau nu, pe facebook. Diligent din fire când este vorba despre un epos al democrației de cancelarie, Florin Ioan Bojor nu este discursiv decât atunci când este vorba de PNL. În rest, domnul profesor nu aduce argumente irefutabile că are o calitate antropomorfă demnă de a depăși barierele indulgenței acceptabile public.
Napoleon făcea cinci lucruri deodată: scria cinci scrisori. Toate cu același text. Bineînțeles că nu le scria el, ci secretarul său, iar Napoleon le semna.
Strădania domnului profesor Bojor de a schimba democrația – prin contestarea dreptului unor cetățeni de a candida – are valențele unui embargo pe valorile constituționale. De altfel, zeul său, candidatul PNL Ioan Turc, a subjugat și dânsul, serafic de-a dreptul, prevederile constituționale opinând apoteotic faptul că toți candidații sunt pseudocandidați! Și fac jocurile PSD!
Această victimizare amorfă are efectul redundant al unei cocoașe la amibă sau al unui ac filetant la parameci. Un efect zero care aduce prejudicii politice și inspiră infatuare progresivă cu cât se apropie 27 septembrie.
Profesorul Florin Ioan Bojor nu a apucat să dea mâna cu Gabriel Liiceanu când acesta a opinat că „a pune ordine în conceptele fundamentale ale vieţii nu este o chestiune de pedanterie, ci un mod de-a face periodic curat în ograda minţii şi a vieţii tale”. Concret, curățenia în gândire este primul pas spre civilizația politică, iar aici atât profesorul Bojor cât și Ioan Turc au carențe existențiale. Este ca și cum Diogene s-ar fi mutat într-un butoi plin cu vin, nu într-unul gol.
Ca atare, procrastinarea în elaborarea scrisorilor către candidați oferă dovada unui supliciu infantil, fără altruism în coadă.
Procrastinarea a apărut prima oară în cronicile lui Edward Hall, prin secolul XVI, și exprima legătura dintre amânarea unor decizii cu voința și păcatul.
Păcatul democrației cu ochelari de cal ni se trage din comunism, iar Florin Ioan Bojor dincolo de a pune note în catalogul său imaginar, ar trebui să se asculte pe sine. Asta susțin și psihologii care folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea: neproductiv, inutil și întârziat.
Iar ca să vă faceți o idee asupra ipocriziei profesorului Bojor, vă reamim că stimabilul era, în urmă cu patru ani, ce credeți? Fix candidat independent la Consiliul Local Bistrița, poziție din care se lansa în cursa electorală cu următorul discurs: “Începe campania de conştientizare a societăţii civile asupra democraţiei directe! Rolul meu este de purtător de cuvânt al presiunii sociale ce trebuie să o construim pentru înfrângerea mafiei partidelor politice.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
L-o fi obosit între timp lupta cu mafia partidelor politice și și-o fi zis că un pact cu ele i-ar asigura un viitor mai bun, altfel nu se explică…
